O MAMĂ, DULCE MAMĂ, de Rodica Elena LUPU

O, MAMĂ, DULCE MAMĂ...

Era o femeie tnără,

elegantă şi distinsă;

un chp din acelea pe care

le desenează dezinvolt

o mînă de artist lăsată în voia fanteziei;

culoarea,

acea culoare inimitabilă

între trandafiriu

şi alb-sidefiu,

o carnaţie admirabilă,

căreia nu ştiu

să i se fi găsit pînă acum

un nume potrivit

din care zâmbeau

doi ochi de culoarea cerului

senin de primăvară.

Părul îi cădea pe umeri

în bucle bogate

şi naturale,

şi nu era chiar negru

ci mai degrabă castaniu închis,

talia era subţire,

fără a fi înaltă;

trupul era mlădios dar nu firav;

o făptură de vis,

maiestuoasă

dar şi graţioasă,

aidoma fecioarelor din basm, 

plăsmuite de fantezia populară.

Nu exista privire,

oricît de distrată,

care să nu se simtă atrasă,

ochi care să nu se întoarcă

s-o urmărească.

Parcă o văd,

îmbrăcată cu o rochie simplă

în pătrăţele albe şi negre,

cu guler şi manşete.

Pe umeri i se odihnea

un şal închis la culoare,

care-i scotea în evidenţă frumuseţea;

pălăria de pai cu boruri largi

îi adumbrea faţa delicată.

Orice făcea mama,

făcea cu multă bunătate

şi dragoste.

Tînără şi frumoasă

aşa a plecat,

acolo într-o lume mai bună,

acolo sus

în Împărăţia cerurilor

de unde ştiu că

mă veghează mereu.

Din volumul SOLITAR, de Rodica Elena Lupu

Editia Intaia, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1988

Editia a doua Editura ANAMAROL, bucureşti, 2017