Powered By Blogger

marți, 19 decembrie 2017

SUNT SAU NU MAI SUNT...de Rodica Elena Lupu


Au trecut ani... de la scânteia
care a declanşat incendiul revoltei...
Istoria a vrut ca acest lucru
să se întâmple la Timişoara,
oraş ce rămâne, indiferent  de vremuri,
în posesia unui fanion
ce-i dă dreptul să se mândrească
cu faptul de a fi fost locul unde,
în zidul care ne despărţea de libertate,
s-a produs prima spărtură.
Cinci zile mai târziu întregul edificiu
al dictaturii urma să se prăbuşească
sub presiunea enormă
a unei nemulţumiri populare
îndelung ţinută în frâu.
Evenimentele de aici –neclarificate –
au avut, în principal, meritul
de a arăta lumii o altă faţă a românilor.
Că acest lucru s-a întâmplat într-un loc
în care românismul este
o idee de solidaritate culturală,
mai mult decât un dat etnic, de departe,
aspectul cel mai încărcat de semnificaţii.
Pentru că sub călcâiul dictaturii
au fost strivite şi conştiinţe ungureşti,
şi săseşti sau şvăbeşti, şi sârbeşti,
şi bulgăreşti sau ţigăneşti,
şi evreieşti, nu doar româneşti.
Au avut teoria şi practica marxistă
„calitatea”, de a nu face discriminări
atunci când trebuiau create „opinii”
şi conştiinţe „de masă”.
Acum, a rămas amintirea fugară
a incandescenţei acelor zile.
Viaţa are tipicul său,
existenţa reaşezată în tiparele obişnuite.
Timişorenii au modestia celor care ştiu
că ceea ce au făcut, trebuia făcut.
Că odată datoria împlinită,
eroii se întorc la locurile lor.
Şi-şi văd de treabă...
Mai grav mi se pare faptul că dincolo
de zidurile oraşului, ceilalţi încep să uite
sau să trateze cu indiferenţă
ceea ce au realizat semenii lor.
Uitând aceste lucruri, sunt în pericol
de a ignora ceea ce ar putea face
ca astfel de lucruri să se repete.
Or, aşa ceva nu trebuie,
nu poate să se întâmple.
Este motivul pentru care astăzi, 
mă închin şi las gândul să cutreiere în voie,
aici, printre cei care astăzi sunt
sau nu mai sunt...
cinstind eroii, ducând o viaţă
după principiile pentru care au luptat,
Dumnezeu să-i odihnească în pace!


5 comentarii: