joi, 30 noiembrie 2017

LA MULŢI ANI ROMÂNIA! LA MULŢI ANI ROMÂNI DE PRETUTINDENI! - Pentru 1 Decembrie la Alba Iulia nu se fac invitaţii. Singura invitaţie trebuie să o ai în sufletul tău de român, de om care îţi iubeşti ţara. Alba Iulia înseamnă locul de unde a pornit România, înseamnă cinstirea celor care au făcut posibil ca să trăim într-o ţară, într-un stat modern, România!



Inima străveche a ţării...  
La Alba Iulia în Cetate,  la 1 Decembrie 1918, Marea Adunare Naţională a proclamat Unirea Transilvaniei cu România. Şi tot aici, s-a cântat atunci „Deşteaptă-te, române!”, devenit astăzi imnul de stat al României.  
La 1 Decembrie 1918, în inima străveche a ţării s-a înfăptuit Marea Unire, cea mai mare dintre minuni. Şi, iată că îmi vin în minte nişte versuri dintr-o poezie pe care am scris-o în anul 1988 pentru fetiţa mea Monia, cu ocazia zilei Unirii: „Aici, la Alba Iulia-n Cetate,/Unite au fost cele trei surori, /Aşa cum roşu, galben şi albastru, /Unite sunt pe veci în tricolor!” Marea Unire, înseamnă o parte din sufletul nostru şi din raţiunea noastră de a fi. Privită prin prisma istoriei, hotărârea luată la 1 decembrie 1918 apare, într-adevăr, ca rezultatul firesc şi inevitabil al unui îndelungat şi complex proces de dezvoltare economică, socială, spirituală şi politică. Cuvântul entuziast şi răspicat al celor 100000 de oameni adunaţi pe „Câmpul lui Horia” de la Alba Iulia, consfinţea şi din punct de vedere politic o unitate de viaţă, de limbă şi de cultură, care dăinuia de peste două mii de ani. Timp de secole, cele trei ţări româneşti, Moldova, Muntenia şi Transilvania, deşi despărţite politic, au cunoscut o dezvoltare în multe privinţe analogă, iar legăturile dintre ele – economice, religioase, culturale – erau dintre cele mai strânse, încât nimic nu le despărţea, afară de interesele puterilor dominante. Era inevitabil ca aceste interese să cedeze o dată şi o dată în faţa luptei maselor şi a conducătorilor lor luminaţi. Prima biruinţă pe calea unităţii naţionale se câştigă la 24 ianuarie 1859, când Ţara Românească şi Moldova devin Principatele Unite pentru ca doi ani mai târziu să se numească România şi peste 15 ani să-şi proclame independenţa de stat. În aceste condiţii, devenea cu atât mai nefirească şi cu atât mai odioasă menţinerea unei însemnate părţi a poporului român sub stăpânirea chezaro-crăiască. Numeroase semne nu mai lăsau nici o îndoială asupra faptului că, în condiţiile prielnice, românii ardeleni, reprezentând majoritatea populaţiei ţinuturilor intracarpatice, îşi vor manifesta cu fermitate hotărârea de a se uni cu fraţii lor de dincolo de munţi, realizând pe veci unirea prefigurată a lui Mihai Viteazul. Clipa Unirii celei Mari a sosit la sfârşitul primului război mondial.  
Învinsă de contradicţiile care o măcinau din interior şi de loviturile din afară, monarhia austro-ungară s-a destrămat, iar masele populare n-au întârziat să-şi spună răspicat cuvântul. Venind din toate colţurile ţinuturilor româneşti din lăuntrul arcului Carpaţilor, la Alba Iulia, ei au pecetluit pe „Câmpul lui Horia”, din preajma Cetăţii pătimirii şi a triumfului românimii, actul solemn al voinţei nestrămutate şi unanime a tuturora, care glăsuia şi a glăsuit mereu peste veacuri: „Adunarea Naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Românească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia, în ziua de 18 noiembrie stil vechi, 1 decembrie, stil nou, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii în România...”.  
Visul de veacuri s-a împlinit. Ideea cea milenară a devenit o realitate. Măreţul act, cu putere de lege şi plebiscit, de la Alba Iulia, fără seamăn în analele istoriei, e democratic prin formă şi fond. Ziua de 1 Decembrie a devenit Ziua Naţională a României care merită să fie sărbătorită de toţi românii, toţi cei ce au în piept o inimă română.  
LA MULTI ANI, ROMANIA! LA MULTI ANI, ROMÂNI DE PRETUTINDENI!

Fragment din volumul 
ROMÂNIE, PLAI DE DOR, de Rodica Elena Lupu, 
Editura ANAMAROL, 2004

Cât vom mai tolera? versuri, montaj Rodica Elena Lupu




La multi ani, dragul meu, Andrei! Lolo te iubeste!



Sufletul să-ţi fie plin de bucurie, să măsori timpul în clipe petrecute cu cei dragi
şi nu uita să iei din fiecare zi o amintire! Una este cea de azi, de acolo de unde eşti acum.

CARMEN, volumul XVII, antologie lirică, editor / antologator Rodica Elena Lupu - Editura ANAMAROL




Tehnoredactare Rodica Elena Lupu
Coperta Roena Woolf


Sensibilitatea şi pasiunea pentru poezie îi caracterizează pe poeţii care sunt cuprinşi 
în antologia CARMEN, volumul al XVII- lea.



Dan Iordăchescu - UN DRUMEŢ AL CÂNTULUI. UN MUCENIC AL CÂNTULUI - Nou la Editura ANAMAROL Editor/ Tehnoredactare, Rodica Elena LUPU



Coperta Roena WOOLF
După "Rolul preferat - Don Juan
Mozart - Opera Română 1968" - Dan Iordăchescu


Cartea scrisă de maestrul Dan Iordăchescu a apărut în 100 de exemplare, numerotate şi semnate de managerul editurii ANAMAROL, Rodica Elena Lupu şi poeta Evelyne Maria Croitoru, din care  şapte exemplare s-au predat depozitului legal al Bibliotecii Naţionale a României, conform legii, două exemplare s-au trimis la Biblioteca Naţională a Republicii Moldova, câte un exemplar  a fost trimis bibliotecilor judeţene, Operei Române din Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi, Timişoara,. sponsorilor Editura ANAMAROL si ATITUDINI CONTEMPORANE. Celelalte exemplare vor fi dăruite la lansarea cărţii.

luni, 27 noiembrie 2017

Rodica Elena Lupu alături de minunata şi talentata artistă, Anastasia Lazariuc - lansare dublu CD (34 de piese), o lansare marca Octavian Ursulescu, 27 noiembrie 2017, la magazinul Muzica, Bucureşti


Rodica Elena Lupu şi Anastasia Lazariuc
O frumoasă seară de toamnă, alături de minunata şi talentata artistă, Anastasia Lazariuc - lansare dublu CD (34 de piese) - o lansare marca Octavian Ursulescu, 27 noiembrie 2017, la magazinul Muzica, Bucureşti. Au fost alături de Anastasia ambasadorul Republicii Moldova dl. Mihai Gribincea,, artişti şi prieteni: Sergiu Cioiu, Stela Enache, Natalia Guberna, Iurie Savotnic, Marina Florea, Aurel Moga, Silvia Dumitrescu, Adrian Romcescu, precum şi compozitorul Nicolae Caragea, poeta Elena Răileanu, prietena  Valentina Lucian, jurnalistele Oana Georgescu, Tatiana Solomon şi mulţi alţi prieteni şi admiratori
Noi am vorbit, Anastasia a cântat şi toţi am admirat-o şi am aplaudat-o.
Sufletul să-ţi fie plin de bucurie, Anastasia, să măsori timpul în clipe petrecute cu cei dragi şi să iei din fiecare ti o amintire. Una este cea din această seară de toamnă!


Autograf pentru mine şi pentru Rita şi Genu Solomon din Israel
la care va ajunge CD/ul în luna ianuarie când voi fi impreună cu ei.



Rodica Elena Lupu şi Sergiu Cioiu


Rodica Elena Lupu şi Iurie Sadovnic
muzician și cântăreț de muzică ușoară și folk din Republica Moldova.



Anastasia, să ne trăieşti că ne trebuieşti!


Rodica Elena Lupu - GAUDEAMUS - 26 noiembrie 2017 la Târgul Internaţional de carte, Bucureşti















duminică, 26 noiembrie 2017

Rodica Elena Lupu, autor / editor - Lucky, roman despre artista Lucky Marinescu - lansare carte, filmare TVRM 2010, moderator Narcisa Tcaciuc


Autor/editor Rodica Elena Lupu, Lucky Marinescu
Ecaterina Cîmpean director Radio Prodiaspora

Lansare carte, romanul Lucky - autor/editor Rodica Elena lupu
Editura ANAMAROL, 2010
in prim plan Rodica Elena Lupu, Ion Antobescu, Lucky Marinescu

Rodica Elena Lupu  si Octavian Ursulescu

Rodica Elena Lupu, Stela Popescu şi Ofelia Haranguş

Cornel Constantiniu şi Rodica Elena Lupu

Frunza, de Rodica Elena Lupu - Alexandru Arşinel - A căzut o frunză-n calea ta

FRUNZA

Crunt vântul bate pe la geamuri
Şi cade prima frunză în război,
Nu mai rămân alte surori pe ramuri
Toate aştern covor peste noroi.

Încremenesc stăncuţele de spaimă
Privind cum frunzele sub paşi foşnesc
Şi se gândesc la lunga toamnă,
La iarnă, dacă supravieţuiesc.

Să nu fiţi triste, frunza le şopteşte,
Va trece iarna şi mândră, natura,
Câmpia şi pădurea ca-n poveste
Vor înverzi ca-ntotdeauna.

Priviţi-mă, că nu mă doare!
Aştept cocori, vin rândunele,
Îngheţul trece, prima floare
Ne-aduc primăvara cu ele.


De Rodica Elena Lupu
din volumul INTRE ANOTIMPURI
Editura ANAMAROL, Bucureşti

sâmbătă, 25 noiembrie 2017

Rodica Elena Lupu după emisiunea de la TVRM, moderată de Carmen Fulger



UNDE?

M-am întrebat de atâtea ori,
unde se duce,
unde dispare
ceea ce am auzit,
când nu însemn
ceea ce am auzit?

A răspunde –
în uitare
este prea eliptic,
prea complicat.

Dar ce e uitarea,
care înghite tot
ce nu e adăpostit
în cuvinte?


Din volumul FERESTRE COLORATE
de Rodica Elena Lupu
Editura ANAMAROL, Bucureşti

Fuego & Nina Ermurachi - Se duc artiştii (Premieră la "Familia Favorit",...


vineri, 24 noiembrie 2017

Bunicul - Pe bunic, îl aştepta zâmbind...



BUNICUL

Pe bunic, îl aştepta zâmbind;
ce bătrân frumos era!
Avea în ochi un licăr jucăuş,
căutând parcă ceva ce ea nu înţelegea.
-Nu semeni deloc cu mama ta!
-Nu, nu semăn cu mama.
Era bine dacă aveam frumuseţea ei,
în profesia pe care mi-am ales-o,
dar pe scenă mă descurc.
Scena nu are nimic de-a face
cu frumuseţea cuiva, ştiţi!
Arta, ce faci tu şi arta ta,
asta te înfrumuseţează.

Era emoţionată
în faţa acestui bătrân.
Privi direct în ochii-i căprui
şi ciudat, în ei văzu iubire.
Iubire pentru ea.
Vremelnicia-i amintea
cum el îi răsfăţa
odată, prea demult
pruncia.


 Din volumul ROCHIA DE TAFTA
de Rodica Elena Lupu
Editura ANAMAROL, Bucureşti

Un dar nepreţuit! Aceasta e prietenia, aduce numai bucurie!


Eodica Elena Lupu, Lucky Marinescu, Ecaterina Cîmpean
am fost, suntem şi vom fi trei bune prietene
Aceasta e prietenia, aduce numai bucurie!
LUCKY, lansarea romanului despre viaţa artistei Lucky Marinescu,
autor / editor Rodica Elena Lupu
Editura ANAMAROL, Bucureşti

joi, 23 noiembrie 2017

Rodica Elena Lupu: “O mască râde, o mască plânge” (Interviu cu Stela Popescu)

REŢEAUA LITERARĂ

POEZIE, PROZĂ, MUZICĂ, ARTE PLASTICE, FOTO, VIDEO, EVENIMENTE

Rodica Elena LUPU: “O mască râde, o mască plânge” (Interviu cu Stela Popescu)

marți, august 2010
„Inteligenţă, putere, intuiţie, imaginaţie, observaţie – iată Omul, Stela Popescu!
Stela Popescu s-a născut într-o familie de învăţători modeşti, iar prima amintire pe care o are bine întipărită în memorie este invadarea Basarabiei de către armata rusă, în 1940, când tatăl ei a fost deportat în Siberia, iar mama s-a refugiat, împreună cu ea în România, la Braşov. Avea pe atunci cinci anişori. În 1953, susţine examenul de admitere la facultate şi este repartizată la Facultatea de Limbă Rusă „Maxim Gorki“, la care renunţă după un an şi jumătate când intră în echipa Teatrului Ministerului de Interne. În 1956 este admisă la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, iar în paralel joacă în spectacole de teatru. După absolvire, este repartizată la Teatrul din Braşov, acolo unde a susţinut 400 de spectacole pe an.
***
Rodica Elena Lupu: Mă bucur nespus de mult, Stela, să te întâlnesc împreună cu Fuego, înainte de a fi alături de el în emisiunea „Familia Favorit”. Aş vrea să stăm puţin de vorbă şi să-mi răspunzi la câteva întrebări. Din anul 1963 până în anul 1969 ai jucat la Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”?
 

Stela Popescu:
 Da, Rodica, ai dreptate, iar din anul 1969, mi-am desfăşurat activitatea la Teatrul de Comedie, ceea ce nu m-a împiedicat să colaborez cu Radiodifuziunea Română, pe atunci Radioteleviziunea, încă din 1963 până în prezent. La Teatrul de Comedie am jucat din 1969 până în 1993, când am revenit la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”, unde vă invit în toamnă la spectacolele care se vor desfăşura în sala renovată de pe Calea Victoriei, care este foarte frumoasă.
R.E.L.: Vo veni cu plăcere şi eu şi Paul. Pe scena Teatrului de Revistă “Constantin Tănase” şi pe cea a Teatrului de Comedie, Stela Popescu a fost apaudată în piese precum „Omul care a văzut moartea”, „Mama Boema”, „Boema, slăbiciunea mea” şi multe altele. Ai jucat 18 ani în „Preşul”, 12 ani în „Peţitoarea” şi 10 ani în „Plicul”.
Stela Popescu: Aşa este. Am avut şansa de a lucra cu mari regizori, precum: Sanda Manu, Ion Cojar, Lucian Giurchescu, Valeriu Moisescu.
R:E:L: În paralel, ştiu că ai avut o strânsă colaborare cu Revista Românească, sub condeiul lui Mihai Maximilian, cu care te-ai căsătorit în anul 1969, la puţin timp după divorţul de Dan Puican. În anii 1971-1979 ai făcut un cuplul memorabil, pe scenă şi la televiziune, cu Ştefan Bănică iar cuplul umoristic Stela – Alexandru Arşinel, care a început în 1979, este şi va fi garanţia umorului de calitate, cu textele scenetelor semnate de Mihai Maximilian.
Stela Popescu: Soţul meu, Mihai Maximilian, avea capacitatea de a „simţi” textul şi de a sublinia ideile. Dacă Sandu Arşinel spune cel mai bun monolog, este pentru că a învăţat de la soţul meu şi pentru că are texte bune. Un om talentat nu se poate pune în valoare dacă nu are un regizor bun. Puiu Maximilian a fost un autor de excepţie. Ca dovadă, faptul că acum ducem o lipsă fantastică de autori. Se poate vedea că fiecare monolog al lui trăieşte şi astăzi. Cel cu beţivul, de exemplu, pe care-l face Arşinel, datează de zeci de ani. A fost scris în anul 1966. Acest monolog a fost interpretat de către un actor de la Deva, de Mişu Fotino, de Ştefan Banică Senior şi de Sandu Arşinel. Şi cine ştie câţi alţii îl vor interpreta… Fiecare schetch sau monolog scris de Puişor, cum îi spuneam eu soţului meu, era o mică piesă de teatru.
R.E.L: Cum vă spuneam la început, sunt împreună cu Stela Popescu şi cu Paul Surugiu – Fuego, înainte de a începe emisiunea „Familia Favorit”, prezentată de Paul – Fuego care intervine în discuţia noastră.
Fuego: Doamna Stela Popescu, permiteţi-mi ca în emisiune să interpretez pentru dumneavoastră melodia „Actorul”, de pe viitorul meu CD, care va fi lansat în toamnă şi pe care l-am realizat în colaborare cu compozitorul Jolt Kerestely cel care m-a ajutat să devin ceea ce sunt astăzi.
Stela Popescu: Te voi asculta cu plăcere, Paul, şi îţi mulţumesc.
R.E.L: Emoţionată, Stela îşi aminteşte o melodie dragă sufletului ei.
Stela Popescu: Nu ştiu dacă îţi aminteşti Paul, că, soţul meu a creat versurile unei melodii la care ţin foarte tare, intitulată: „O mască râde, o mască plânge”? Dacă vrei mi-ar face mare plăcere să o cânţi tu.
Fuego: Mă simt onorat să am în repertoriul meu această melodie a maestrului Mihai Maximilian. Vă mulţumesc din suflet şi să ştiţi că o voi interpreta cu mare plăcere. Totodată spectacolul meu, ”Ce faci astă seară, tu?”, prezentat într-un turneu naţional iniţiat de mine, care cuprinde melodii de neuitat, vreau să-l jucăm pe scena teatrului Constantin Tănase. Am discutat cu domnul Arşinel şi dorinţa mea va fi îndeplinită.
Stela Popescu: Sigur că da, Paul, tu eşti un cântăreţ şi un actor foarte bun, iar Sandu Arşinel este un om deosebit şi nici nu aş fi crezut că nu este de acord ca acest spectacol al tău să fie jucat pe scena Teatrului Constantin Tănase.
R.E.L: În 1958, ai debutat în cinematografie în pelicula „Alo? Aţi greşit numărul”. Ai jucat în peste 25 de filme precum „Nea Mărin miliardar”(1979), „Pe malul stâng al Dunării albastre” (1983), „În fiecare zi mi-e dor de tine” (1988)… Ai făcut o carieră memorabilă şi în televiziune unde ai apărut de la înfiinţare până în prezent în piese de teatru şi în emisiuni de divertisment, reuşind să transmiţi ceva din spiritul satiric şi contestatar al Revistei prin textele unor scriitori de valoare: Mihai Maximilian, Grigore Pop, Octav Sava sau Dan Mihăescu. Începând din anul 1990, ai fost moderatoarea unor emisiuni TV pentru femei pe posturile TVR, Realitatea şi Naţional TV. Ai jucat în serialul TV „Cuscrele” (2005-2006) precum şi în telenovelele „Râzboiul sexelor” (2007-2008), „Regina” (2008-2009) şi „Aniela” , 2009-2010, unde ai făcut o creaţie memorabilă în rolul Coanei Chiva. Dar cu toate acestea teatrul de revistă îl iubeşti cel mai mult, Stela?
Stela Popescu: Da, de aceea nici nu mă gândesc vreodată să îl părăsesc. La Teatrul de Revistă limbajul este mai colorat, popular, nu foarte intelectual, special conceput pentru a fi înţeles de toţi cei care ne ascultă, se deschide tuturor. Ei bine, cu astfel de texte poţi să îndrepţi greşeli, să schimbi mentalităţi, pentru că acest limbaj se face înţeles.
R.E.L.: După mai mult de cincizeci de ani de carieră, sute de turnee, mii de spectacole, reprezentaţii şi apariţii în filme şi la televiziune, de unde găseşte, Stela Popescu energia de a se implica în continuare în diferite proiecte şi turnee peste tot în lume?
Stela Popescu: Această energie o moştenesc de la părinţii mei. Tata a fost deportat în Siberia iar mama, după ce a rămas singură cu un copil, a trebuit să supravieţuiască. Mama provenea dintr-o familie de ţărani şi era foarte puternică. Tata, deportat fiind în Siberia, a trebuit să reziste la greutăţile şi la gerul de acolo şi a supravieţuit. Tatăl meu a trăit 91 de ani şi a murit în urma unei operaţii de bilă. Vreau să-ţi spun că mai e ceva important. Energia mea provine din muncă. Îmi place foarte tare ceea ce fac şi atunci cum să nu am energie şi bună dispoziţie? De acum nu mă mai interesează banii. Asta mă interesa poate cand eram mai tânără. Ceea ce mă interesează acum, este să vadă generaţia aceasta că noi n-am fost nişte proşti, ca am fost buni, am muncit serios, în nişte condiţii pe care numai noi le ştim, de care de multe ori ne aducem aminte şi poate că asta o să ajute cu ceva…
R.E.L: Care sunt florile tale preferate, Stela?
Stela Popescu: Lalelele sunt florile cele mai frumoase pentru mine.
R.E.L: În revista „Taifasuri”, o revistă care are mulţi cititori, ştiu că ai o rubrică permanentă.
Stela Popescu: Da, am o rubrică permanentă în care scriu despre călătoriile mele, despre turnee, şi fac asta cu deosebită plăcere. Vreau să cunoască şi cititorii revistei locurile prin care m-au purtat paşii, acolo unde publicul m-a primit cu braţele deschise şi cu multe, multe aplauze.
R.E.L: În emisiune voi citi o poezie pe care ţi-o dedic cu toată dragostea. Poezia aceasta se află în volumul meu „Cât mai e vreme”, care a apărut în aceste zile la Editura ANAMAROL şi pe care am intitulat-o „Femeia”:
Natura s-a trezit de dimineaţă,
E primăvară-n cuget şi-n simţiri,
Cu rouă-şi spală florile a lor faţă
În suflet se-nfiripă noi iubiri.
Eşti firavă ca firul de lalea
Şi mândră ca o orhidee
Sunt fericit c-ai apărut în viaţa mea
Eşti visul meu, regina mea, femeie!
Sarea pământului, dulceaţa vieţii,
Eşti raza soarelui către pământ,
În versuri te cântă poeţii
Iar eu te port în inimă şi-n gând.
Stela Popescu: Mulţumesc, Rodica. Aşa cum reiese şi din frumoasele tale versuri, femeile reprezintă un dar minunat al naturii. Singura condiţie este să se pună în valoare fără a fi însă ostentativă. Bărbatul şi femeia sunt, categoric, diferiţi, dar complementari. Egalitatea între sexe înseamnă parteneriat. Da, de ce să nu recunoaştem că, uneori o femeie poate face un lucru mai bine decât un barbat, dar acest lucru nu trebuie etalat. Părerea mea e că barbaţii încep să se sperie de femei. Consider că fiecare femeie şi fiecare bărbat trebuie să-şi ştie locul. Dacă nu există respect, nu există nimic. Iar dacă într-un cuplu este relaţia care trebuie, nu se ajunge la infidelitate sexuală, o problemă gravă acum.
R.E.L.: Stela, în urmă cu câţiva ani a apărut cartea „În bucătărie la Steluţa”. Ştim cu toţii că, oda cântă eternitatea, epopeea cântă istoria, drama descrie viaţa, marea poezie este spectrul solar al gândirii omeneşti, bucătăria este arta culinară, o creaţie a omului. Primul pas spre cultură trece de la crud la gătit. Un om sapă cu ideile, altul cu cifrele şi altul cu mâna…, toţi oamenii însă, mănâncă. Nu e nicio ruşine să faci artă în faţa aragazului. Dincolo de aspectul ei fizic şi fiziologic, arta culinară este o activitate de esenţă spirituală, o artă ca toate celelate, stimulativă pentru creativitatea oamenilor, cu atât mai mult cu cât este şi cea mai răspândită dintre „arte”. Spune-mi te rog, îţi place să găteşti?
Stela Popescu: Foarte tare. Când văd un crap de trei sau patru kilograme îl cumpăr şi până acasă mă gândesc pe cine să invit la masă, pentru că îţi dai seama că nu pot să-l mănânc eu tot. Îmi place peştele, îmi plac toate preparatele din peşte iar crapul este preferatul meu. Fac cea mai bună plachie de peşte. Să ştii şi tu, îţi spune asta Stela, pentru a prepara adevărata plachie de peşte trebuie două zile. Gătesc Rodica şi primesc musafirii cu cea mai mare plăcere.

R.E.L.: Când aştepţi musafirii, la masă vor găsi ceea ce preferă, ce le place?
Stela Popescu: De fiecare dată când am musafiri pregătesc ceva deosebit, ţin cont şi gătesc ceea ce preferă fiecare, dar nicodată nu lipseşte peştele.
R.E.L: De fiecare dată când a fost întrebată, Stela Popescu a spus ce vârstă are. Pe 21 decembrie, minunata noastră actriţă, va implini 75 de ani şi arată foarte bine. Care este secretul tău, Stela?
Stela Popescu: Nu fac nimic special. Mă dau cu cremă numai când îmi aduc aminte, nu fac sport, mănânc tot ceea ce îmi place, chiar şi slănină. Singurul lucru pe care îl fac este masajul electric de stimulare. Bineînţeles, mă fardez, îmi place să fiu aranjată, am o stare de spirit zâmbitoare, pentru că absolut totul vine din interior. Dacă nu te înţelegi cu tine, nu poţi arăta bine. Acest lucru să ştii că se reflectă în exterior, oricât ai vrea să-l ascunzi.
R.E.L.: Fiecare zi este un cadou dacă Stela poate să deschidă ochii, să se concentreze pe amintirile frumoase, amintiri pe care le-a adunat de-a lungul vieţii sale. Aceasta este ca un cont în bancă, iei de acolo exact ce ai adunat. Sfatul celebrei noastre actriţe Stela Popescu este să faceţi şi voi la fel dragi cititori şi spectatori, admiratori ai săi, voi care sunteţi timpul înşirat pe generaţii! Să adunaţii multă fericire şi tot ce e frumos în contul vostru de amintiri şi să le mulţumiţi la fel cum le mulţumeşte Stela celor care şi-au adus aportul la contul ei de amintiri, unde şi astăzi strânge şi mai strânge!Rodica Elena LUPU
7 august 2010

Disponibil:
http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/rodica-elena-lupu-o-masca-rade


Cu Stela Popescu în emisiunea moderată de Fuego, Familia Favorit



Când o fiinţa apropiata pleacă pentru totdeauna, abia atunci ne dăm seama cu durere in suflet că suntem nişte bieţi muritori. 
Dumnezeu sa te odihnească în pace, dragă Stela!



Stela Popescu, ne-a parasit. Dormi in pace suflet bun!



NU TE VOI UITA NICIODATA, OM MINUNAT!

miercuri, 22 noiembrie 2017

Rodica Elena Lupu, la bojdeuca lui Creangă...


Aici...Amintiri din copilărie...

Bojdeuca lui Creangă...amintiri... din copilărie...

Doi buni prieteni Ion Creangă şi Mihai Eminescu

marți, 21 noiembrie 2017

Lansare cărţi - Libraria Mihai Eminescu, Bucureşti - Ferestre colorate, de Rodica Elena Lupu, Aşa a fost să fie de Ion Dodu Bălan, Cărţile prietenilor mei, de Ion Brad - editor, Rodica Elena Lupu - Editura ANAMAROL






Mariana Pop Mion, Radu Cârneci, Ion Brad, Ion Dodu Bălan, Rodica Elena Lupu,
Paul Surugiu-Fuego, George Corbu, Octavian Ursulescu, Emil Lungeanu, Elena Bălan

Mariana Pop Mion, Radu Cârneci, Ion Dodu Bălan, Rodica Elena Lupu, Paul Surugiu-Fuego,
George Corbu, Octavian Ursulescu, Geta Vodislav, Elena Bălan, Vivi Florescu



Ion Dodu Bălan, Rodica Elena Lupu, Paul Surugiu-Fuego
George Corbu, Octavian Ursulescu, Emil Lungeanu

Prieteni si iubitori ai cărţilor

Evelyne Croitoru şi prieteni, iubitori ai poeziei la lansarea cărţilor noastre, 8 noiembrie 2017 Biblioteca Metropolitană Bucureşti


Evelyne Croitoru şi prieteni, iubitori ai poeziei la lansarea cărţilor noastre

Marinela si Rodica Elena lupu

Prieteni, iubitori ai poetiei, alături de noi la lansare

Prieteni alături de noi la lansarea cărţilor, 8 noiembrie 2017, Biblioteca Metropolitană Bucureşti


Octavian Ursulescu, Ovidiu Bojor, Natalia Guberna, Rodica Elena Lupu

Laurenţiu Stoica, Octavian Ursulescu, Ovidiu Bojor

Magda Băcescu, Rodica Elena lupu, Ştefan Apostol

Corina Negrea si Rodica Elena Lupu

Prieteni alături de noi la lansarea cărţilor, Biblioteca Metropolitană, Bucureşti, 8 noiembrie 2017


Prieteni dragi la lansarea cărţilor

Coriba Negrea si Rodica Elena Lupu


Academician Ovidiu Bojor si Rodica Elena Lupu

Manuela Golescu şi Rodica Elena

Ovidiu Bojor, Rodica Elena si doina Bârcă

Rodica Elena şi Florentina Dobre