duminică, 20 august 2017

Rodica Elena Lupu - Gala Celebrităţilor - Camera de Comerţ şi Industrie a României, - Bucureşti


De la stânga la dreapta: a prezentat Cristian Ţopescu, Matilda Pascal Cojocăriţa, Cristian Mihăilescu, Ştefan Cigu, Adela Mărculescu, Rodica Elena Lupu, Elise Stan, Cristian Ciocan, Lia Lungu, Corina Chiriac, Gheorghe Gheorghiu, Eugen Cristea, Felicia Filip, Mariana Birică.
PROFESSIONAL CELBRITY, studioul de Cinematografie Sahia Film, sub egida Ministerului Culturii şi Sport ART, au adus în atenţia publicului Gala CELEBRITĂŢILE ANULUI, 2010, proiect realizat şi prezentat de prof. Mihaela Şerban şi Cristian Ţopescu, aceasta fiind una dintre cele mai de success şi apreciate gale din România, deoarece cuprinde 100 de nominalizări, cei mai celebrii români, dintre care au fost premiaţi doar o parte, potrivit votului publicului şi al juriului.

sâmbătă, 19 august 2017

Nou la Editura ANAMAROL - DANSURI DE DRAGOSTE ŞI DUENDE / DANZE D’AMORE E DUENDE, de Gianpaolo G. MASTROPASQUA




Poezii / Poesia
Editor / Editore Rodica Elena Lupu
Coperta / Copertina rodica Elena Lupu
Prefaţa / Prefazione Rodica Elena lupu
Traducerea / Traduzione  Simona Puşcaş

*   *   *
Cât de banală şi neînsemnată este o problemă rezolvată şi cât de atrăgător este un mister!
Şi pe drept cuvânt, ce farmec mai poate avea un lucru elucidat. Rostul poetului nu este acela de a da explicaţii.
În mintea cititorilor trebuie să se ţeasă cele mai nebănuite legături.
Folosind inspirate comparaţii poetul Gianpaolo G Mastropasqua în volumul de poezii “Dansuri de dragoste şi duende / Danze d’amore e duendene spune că dorinţa lui este să intensifice văpaia simţită.
Gama setimentelor celor ce iubesc e foarte largă în poezia lui Gianpaolo.
Multe dintre poezii au fost puse pe muzică şi pe buzele multora ele înfloresc cu limpezime şi intensitate. Iar în ceea ce mă priveşte, de câte ori ies din grădina creaţiei lui, promit să mă întorc cât de curând şi întotdeauna fredonez zile de-a rândul melodiile poeziilor lui, căci şi pentru mine este cântec şi vrajă.
Macedonski  afirmă: “Arta versurilor, este nici mai mult, nici mai puţin, decât arta muzicii” şi pune în evidenţă capacitatea de sugestie a poeziei, suveranitatea emoţiei artistice.
Îi doresc lui Gianpaolo G. Mastropasqua, să realizeze cât mai multe asemenea volume relevante și în viitor. Cu prețuire și considerație deosebită, dorindu-i tot binele din lume și bucurii cât curpinde!
                                      Editor, scriitor Rodica Elena Lupu
Bucureşti / iunie 2017

Quanto banale e insignificante è un problema risolto e quanto è attraente un mistero!
E soprattutto che l’incanto della materia possa avere qualcosa di comprensibile.
Lo scopo di un poeta non è quello di dare spiegazioni.
Nella mente del lettore devono intrecciarsi le connessioni più insospettabili.
Utilizzando i paragoni che ispira, il poeta Gianpaolo G. Mastropasqua nel suo volume di poesia “Danzeri de dragoste si duende/Danze d’amore e duende” ci confessa che il suo desiderio è quello di aumentare la sensazione di incandescenza del pensiero.
La gamma di sensazioni che attraversano gli amanti è molto ampia nella poesia di Gianpaolo.
Molte delle poesie sono state musicate e il loro grido di fioritura emerge con sublime chiarezza e intensità.
E per me, ogni volta che esco dal giardino della creazione, prometto a me stessa di ritornarci presto e sempre per canticchiare giorno dopo giorno la sua poesia sulla musica, in quanto anche per me la poesia è il canto e la magia.
Macedonski afferma: “L’arte poetica non è né più né meno dell’arte della musica” e mette in evidenza la capacità suggestiva della poesia, la sovranità emozionale artistica.
Auguro a Gianpaolo G. Mastropasqua di creare molti altri libri importanti nel futuro. Con stima e considerazione da parte mia, gli auguro un mondo di bene e tanta felicità.

Editore/ scrittore Rodica Elena Lupu
Bucarest / giugno 2017


vineri, 18 august 2017

Rodica Elena Lupu alături de prieteni dragi, la Festivalul Callatis - 2001


Festivalul Callatis - Mangalia, 2001
Nicolae Furdui Iancu, Daniela Condurache, Florentina Satmari, Sofia Vicoveanca şi Corina Chiriac, Rodica Elena Lupu şi Jeky câinele Corinei 

miercuri, 16 august 2017

NOU LA EDITURA ANAMAROL - editor / tehnoredactare Rodica Elena Lupu - DINCOLO DE VISURI, de Mihaela Ştefan Gîdiuţă



Editor/ tehnoredactare Rodica Elena Lupu
Coperta Roena Woolf
...
Izvorâte din inimă, avînd multă culoare, străfulgerări poetice cu impulsuri lăuntrice,
aceste poezii ne dau îndreptăţirea să credem că vor avea ecou în inimile cititorilor.
Editor, scriitor 
Rodica Elena Lupu
Bucureşti, august, 2017

VERBA VOLANT, SCRIPTA MANENT - antologie de proză ANAMAROL - editor Rodica Elena Lupu

Editor / tehnoredactare, antologator Rodica Elena Lupu
Coperta Roena Woolf
...
Îi felicit pe toţi aceşti scriitori, membrii în Uniunea Scriitorilor din România, consacraţi sau debutanţi, cărora le doresc succes urcând pe drumul strălucitor al creaţiilor.

Editor, scriitor, Rodica Elena Lupu

Bucureşti, 2017

VACANŢĂ MINUNATĂ, DRAGOŞ, TE IUBESC!



Dragoş Andrei Stoican, vacanţă minunată!

marți, 15 august 2017

NU-I LOC PENTRU CUVINTE, de RODICA ELENA LUPU, din volumul PRINTRE SILABE - Editura DACIA, Cluj Napoca, 1986



NU-I LOC PENTRU CUVINTE

Ne-am întâlnit din întâmplare
Şi-am adunat aducerile-aminte
Buchet din roşii trandafiri 
Mi-ai dăruit, nu-i loc pentru cuvinte.

Purtăm pecetea dragostei pe buze
Atâta vreme cât mai sunt şi suntem
Iubirea să ne fie călăuză
Şi sufletul cu bucurii să-l umplem...

Să ne iubim cum nu am mai iubit
Când noaptea bate tainic la freastră
Iar ziua în sărut fără sfârşit
Să o petrecem toată viaţa noastră...


Din volumul PRINTRE SILABE, de RODICA ELENA LUPU 
Editura DACIA, Cluj-Napoca, 1986

NEMURIRE de Rodica Elena Lupu - din volumul PRINTRE SILABE - Editura DACIA Cluj-Napoca, 1986



NEMURIRE

În umbra gândului ce trece
Te caut lacrimă de soare,
Eşti ca o blândă adiere,
Firavă rază călătoare.

Prin aeru-ncărcat de cântec
Totul în jur e simfonie,
Sete de zbor, de înălţare,
Mângâietoare armonie.

Te simt azi marea mea iubire
În orice strop de mângâiere,
Izvor de fericire şi de patimi
Trăiesc secunde efemere.

O, Doamne-ai pus atâta har
Şi parcă-n toate-ai pus iubire,
Lirism împins la exaltare
Şi setea ta de nemurire!

de Rodica Elena Lupu
din volumul PRINTRE SILABE
Editura DACIA, Cluj-Napoca, 1986


sâmbătă, 12 august 2017

VERBA VOLANT, SCRIPTA MANENT, volumul 6, antologie de proză, editor / tehnoredactare / antologator Rodica Elena Lupu



Coperta: Roena Woolf
VERBA VOLANT, SCRIPTA MANENT,  volumul 6, antologie de proză,
editor / tehnoredactare / antologator Rodica Elena Lupu
Editura ANAMAROL, 2017

Citind o carte, deschizi o fereastră a lumii, prin care priveşti şi te cauţi.
Scriind o carte, deschizi propria-ţi fereastră înăuntru, spre suflet, 
şi lumea privind vrea să te cunoască.

Editor  scriitor Rodica Elena LUPU

Bucureşti, 2017

ŢARA MEA, de Rodica Elena Lupu, din volumul SOLITAR - Editura DACIA Cluj Napoca, 1988



Prima mea carte cu poezii
apărută la Editura DACIA Cluj Napoca în anul 1988

ŢARA MEA

Viaţa din viaţă,
vis din visul omului,
ţăndări de credinţă strămoşească,
omenie din omenia românească,
durere din durerea noastră milenară,
speranţă din speranţă
şi lumină din lumină,
cântecele din folclorul nostru românesc
ne-au fost şi ne-au rămas
valori etice şi estetice de nepreţuit;
lumină de candelă astrală
pe care niciun vânt n-o poate stinge...

din volumul SOLITAR
de Rodica  Elena Lupu




LA MULŢI ŞI FERICIŢI ANI, VETA BIRIŞ!



Sufletul să-ţi fie plin de bucurie, scumpa mea Veta, 
să măsori timpul în clipe petrecute cu cei dragi 
şi să iei din fiecare zi o amintire! 
La multi ani, cu sănătate, suflet drag!

RODICA ELENA LUPU şi MARGARETA PÂSLARU - AUTOGRAF - LANSARE CD - PLAZA ROMÂNIA, BUCUREŞTI



CELE MAI MARI ARIPI CARE-L AJUTĂ PE OM SĂ SE ÎNALŢE SUNT GÂNDIREA ŞI IUBIREA

Acela ce s-a născut cu suflet de artist
simte profound durerile omeneşti…
De aceea îşi foloseşte darul
alinând suferinţele altora, prin arta sa.”
Margareta


Ar fi necinstit să nu recunosc, fără pretenţia de a fi un critic al altora, că Margareta Paslaru are o vocaţie particulară, aceea a lucrului bine făcut, calitatea pe care mulţi dintre cei pe care îi cunosc o evidenţiază doar la modul declarativ sau intenţional. Ea, însă, o aplică sistematic, inclusiv aşteptărilor ei de la oameni. Argumetele se găsesc în toată viaţa ei, expusă sau neexpusă în melodiile, filmele, în tot ceea ce a făcut până acum. Investiţiile sale în ceilalţi sunt prudente, nu pentru că firea ei este aşa, ci pentru că simte şi ştie că totdeauna este timp şi loc să dezvolţi contacte umane cât mai aproape de armonie. Ascultându-i melodiile, remarcaţi că, în lumea ei nu există oameni răi sau culpabili de răutate. De parcă proiectul utopic de distribuţie echilibrată a fericirii a reuşit, în sfârşit.

O astfel de fiinţă a plecat din România. Nu contează nici când şi nici cum. A plecat în lume şi atât. Mobilul său a fost foarte uman: să-şi facă o familie împreună cu soţul şi de fiica ei. Un proiect ca atâtea altele ca ale atâtor alţii dintre noi. Puteţi spune că gestul ei a dorit să forţeze destinul. Nu se susţine. Pentru că Pâslăriţa cum imi place mie să-i spun ştia de atunci că destinul este construcţie individuală sau de grup mic şi că trebuie să te întrebuinţezi serios ca să poţi vorbi despre un destin. Bagajul emigrantei Margareta Pâslaru era sumar ca inventar, dar bogat în valoarea sa nedeclarată, o avere uriaşă, un univers emoţional extrem de elaborat şi o sensibilitate acută a armoniilor. Existenţa ei maritală, nu a suprapus straturi noi peste subconştient, ci a îngroşat tuşele naturale ale experienţelor sensibilităţii primare, copilăria. Elementele de cultură plastică, însuşite prin convieţuirea cu lumea artistică, i-au întărit încrederea în lumea simbolisticii armoniilor dintre lumină, culoare, formă. Ca soluţie interpretativă a complexităţii lumii, la interfaţa dintre regnul uman şi celelalte atribute ale vieţii, sensibilitatea şi acuitatea observaţiilor i-au fost lui Margareta Pâslaru cele mai bune instrumente pentru a-şi construi sieşi un destin, alături de cei dragi ştiind că, cele mai mari aripi care-l ajută pe om să se-nalţe sunt gândirea şi iubirea.

O cunosc pe Margareta Pâslaru din copilărie. A fost şi este artista mea preferată. „Lasă-mi toamnă pomii verzi”, cere ea într-una dintre frumoasele sale melodii, pe versurile poetei Ana Blandiana iar sâmbătă 18 noiembrie când am stat de vorbă cu ea, - cu prilejul lansării Cd-ului „Margareta FOREVER”, care cum este şi firesc, a fost dedicate memoriei soţului său iubit, Gheorghe Sencovici - şi asta dupa treizeci de ani, îmi confirmă că ceea ce i-a cerut ea toamnei s-a împlinit.

Era într-o frumoasă zi de vară, undeva, într-un orăşel din judeţul Alba, în Cugir. Sala de spectacole a Casei de Cultură a devenit neîncăpătoare. Margareta Pâslaru ne-a delectate cu frumoasele sale melodii. Recitalul se terminase iar publicul nu o lăsa să părăsească scena. Am urcat împreună cu Monia - fetiţa mea care avea pe atunci trei anişori - pe scenă. Buchetul de flori era prea mare pentru ea şi am însoţit-o. O scurtă pană de curent, de care nu duceam lipsă pe atunci, s-a produs exact când era în apropierea lui Margareta, ceea ce a făcut-o pe micuţa mea să-i prindă mâna. Lumina s-a aprins, Mrgareta a tresărit, dar numai pentru o clipă, atăt cât a durat dealtfel şi pana de curent iar când a văzut-o pe fetiţă s-a aplecat şi a sarutat-o pe frunte excalmând: „Doamne, cât eşti de scumpă! Parcă ai fi fetiţa mea!” Dincolo de caracterul oarecum protocolar al primei noastre întâlniri, am putut intuit în femeia pe care am cunoscut-o un stil aparte. Şi asta s-a confirmat, pentru că, după atâţia ani şi-a amintit ceea ce se întâmplase atunci pe scenă.

Faptul că iubitorii de muzică uşoară adevărată nu au uitat-o pe Pâslăriţa s-a văzut în numărul mare de tineri şi persoane mature care au întâmpinat-o sâmbătă la România Plaza, librăria „Diverta”, acolo unde a dat sute de autografe. Generoasă ca de obicei, tot ceea ce s-a obţinut din vânzarea Cd-urilor, Margareta Pâslaru a donat Crucii Roşii.

Statisticile menţionează foarte mulţi români care s-au stabilit în diferite ţări din Europa sau au traversat Oceanul, dar de ei, de succesele sau eşecurile lor, nu s-a ocupat nimeni în mod sistematic şi serios. Recunosc că abordarea sociologică a migraţiilor colective este mai impresionantă şi mai expresivă decât cea individuală, psihologică. Dar nimeni pare a nu fi interesat de ce pleacă şi de ce sosesc oameni atât de diferiţi, în diverse puncte ale lumii. Din păcate, nici emigranţii români nu sunt interesaţi de experienţele altora, cu eşecurile şi succesele lor. Cum noi nu avem încă o şcoală a „cum să reuşeşti în viaţă, oriunde ai fi”, este de presupus că pentru cei dispuşi să ia viaţa de la capăt, în străinătăţi, numai încrederea în ei, de multe ori supraevaluată, le asigură forţa deciziei. În cazul Pâslăriţei, situaţia a fost cu totul diferită. A avut echilibrul şi energia propriei persoane drept ţinte ale strămutării, pentru că în locul acela, încărcat de lipsuri şi privaţiuni, numit România anilor socialismului, căutarea echilibrului şi conservarea sau sporirea energiei personale puteau fi delicte de conştiinţă. În plus, rădăcinile ei emoţionale nu erau fixate într-un loc determinat, ci puteau să prindă oriunde exista o formă armonică de convieţuire între om, natură şi spirit.

Deşi frecvent utilizată, metafora rădăcinilor omului nu şi-a epuizat conţinutul de sensuri. Este aproape un truism să vorbim despre apartenenţele naţionale atunci când vorbim sau analizăm cutare sau cutare personalitate (în accepţia sa largă de persoană). Ce au oamenii diferit între ei atunci când îi raportăm la culturile din care provin? Cel mai sigur este să abordăm diferenţele de mentalitate colectivă şi modul diferit în care acestea influenţează percepţia de sine a individului. Şi mai sigur este să detectăm cât de eficient îl învaţă pe individ să fie independent respectivele culturi şi matrici mentale. Problema independenţei individuale, a se citi libertatea de a gândi şi a simţi neinfluenţat, nu este nouă şi nici neexplorată. Numai că românii nu au avut prea multe şanse de a cugeta la implicaţiile acestui mod de viaţă. Abia acum, în ultimii ani, din ce în ce mai mulţi dintre noi au început să descopere potecile pe care se poate ieşi din pădure către luminiş. Să descopere virtuţile individualismului (în sensul său benefic) şi servituţile înmatriculării în gândirea mulţimii.

Din acest punct de vedere, Margareta Pâslaru este atipică, chiar dacă nu e singură în această categorie. Împlinirea şi reuşita s-au întâmplat, între oameni cu altă mentalitate. Poate că se va fi putut şi aici, dar în mod sigur arăta altfel. Ea a reuşit, acomodând, mai curând, mentalul străinilor la ea însăşi, decât pe ea acestuia. Puterea de a rămâne tu însuţi este un exerciţiu extreme de dificil, solicitant şi periculos, de cele mai multe ori. Ei bine, artista noastră a răzbit acestei încercări. Ea se prezintă ca o fiinţă nealterară de schimbarea solului în care a prins rădăcini. Puterea şi rezistenţa emoţională a rămas intactă pentru că energia de a se găsi pe sine a sporit pe măsură ce greutăţile, pe care nu le neagă, i-au bătut la uşa cămării sufletului. În planul rădăcinilor emoţionale, celelalte rude, colegii de şcoală, de scenă, au rămas români, pentru că sunt fixaţi în rădăcinile lor şi n-au îndrăznit niciodată să spere la universalitate.

Întâmplarea a făcut ca descoperirea lui Dumnezeu şi a relaţiei sinergetice a omului cu varietatea naturală a creaţiei Sale, să aibă loc acolo departe peste Ocean. Sunt sigură că, în virtutea apartenenţei la titul uman pe care-l reprezintă, Margareta ar fi avut aceste revelaţii şi printre noi, dar poate mult mai târziu. Dar nu s-a întâmplat aşa.

Textul melodiilor abundă de constatări spontane care ne-o prezintă pe Margareta Pâslaru ca un rafinat observator al lumii în care trăieşte şi nu a lumii ca spectacol. Acesta este şi unul dintre secretele reuşitei acestui CD. Margareta a ştiut tot timpul cine este şi ce este, a vrut mereu să fie ea însăşi, indiferent de locul şi tributul cerut de acesta. Şi a intuit corect valoarea obiectivă a celorlalţi, persoanele semnificative din viaţa ei, în raport cu propria subiectivitate. Numai aşa, Margareta a putut să rămână lucidă şi stăpână pe sine.

Muzica şi arta au atras-o pe Margareta Pâslaru. Melodiile ei sunt nespus de frumoase, iubeşte şi culorile şi plantele, şi vietăţile de prin poiană şi mirosul acestora, dar nu pentru că a fost astfel educată. Ea a descoperit modul de lectură a naturii, incluzând aici şi observaţiile despre oameni.

Pot spune că ceea ce este Margareta astăzi, o româncă realizată în străinătate, nu este un produs al şansei, ci al modului în care şi-a colectat, prin iubire, energia. A acceptat cu toleranţă tot ceea ce i-a fost potrivnic, i-a înţeles pe toţi cei care i-au trecut agresiv prin viaţă pentru că a avut înţelepciunea de a primi lumea aşa cum este. Iar această capacitate, atât de rară, s-a născut din iubirea timpurie pentru tot ce este creaţie, are armonie şi poate fi perfect în nişa sa ecologică. În momentul revelaţiei divine, Margareta Pâslaru nu a venit cu temele nefăcute, ea ştia doar că poate să iubească. Restul a venit de la sine.

Deşi am avut de multe ori tentaţia să-mi ilustrez părerea cu citate exemplare din textele melodiilor sale, am renunţat din motivul, lesne de înţeles, că, în mod sigur, cei care le vor asculta vor aprecia valoarea lor muzicală. Nu pot să nu prezint câteva fotografii de la lansarea minunatului său CD: „Margareta FOREVER”.

Mă închin în faţa Margaretei Păslaru pentru că valoarea cântecelor interpretate de ea s-a impus, a pătruns şi a rămas în sufletele ascultătorilor, ar putea fi exemplu, cu beneficii considerabile, tinerilor. O voi păstra pentru totdeauna într-o cămăruţă a inimii mele pe Margareta Pâslaru, cea care a reuşit de-a lungul întregii sale vieţi şi cariere artistice să aducă atâta bucurie şi alinare semenilor. Margareta a fost şi rămâne o stea.

Rodica Elena LUPU
Bucureşti

marți, 8 august 2017

Rodica Elena Lupu - acasă la Lucian Blaga - Lancrăm, judeţul Alba


Lucian Blaga - filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat român. Născut la 9 mai 1895, Lancrăm, judeţul Alba, decedat la 6 mai 1961, Cluj-Napoca

BIOGRAFIE

Unde şi când m-am ivit în lumină nu ştiu,
din umbră mă ispitesc singur să cred
că lumea e o cântare.
Străin zâmbind, vrăjit suind,
în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare.
Câteodată spun vorbe cari nu mă cuprind,
câteodată iubesc lucruri cari nu-mi răspund.
De vânturi şi isprăvi visate îmi sunt
ochii plini,
de umblat umblu ca fiecare:
când vinovat pe coperişele iadului,
când fără păcat pe muntele cu crini.
Închis în cercul aceleiaşi vetre
fac schimb de taine cu strămoşii,
norodul spălat de ape subt pietre.
Seara se-ntâmplă mulcom s-ascult
în mine cum se tot revarsă
poveştile sângelui uitat de mult.
Binecuvânt pânea şi luna.
Ziua trăiesc împrăştiat cu furtuna.

Cu cuvinte stinse în gură
am cântat şi mai cânt marea trecere,
somnul lumii, îngerii de ceară.
De pe-un umăr pe altul
tăcând îmi trec steaua ca o povară. 

de Lucian Blaga




luni, 7 august 2017

VERBA VOLANT, SCRIPTA MANENT, volumul 5 - editor/tehnoredactor RODICA ELENA LUPU - Editura ANAMAROL, Bucureşti



Verba volant, scripta manent” antologia de proză ANAMAROL este o ,,nostimă“ conversaţie despre lume, adică despre fapte reale, despre trăiri, precum şi despre reacţia faţă de ele. Şi cum faptele noastre sunt în mod obligatoriu, relieful istoric al timpului trăit de fiecare, iată-ne în faţa reacţiei noastre vizavi de epocă şi de principiile pe care le ilustrează.

 Editor  scriitor Rodica Elena LUPU
Bucureşti, 2017


CARMEN volumul XII - editor/tehnoredactare RODICA ELENA LUPU - Editura ANAMAROL, Bucureşti



Editor/tehnoredactare Rodica Elena Lupu
Coperta Roena Woolf
Fie ca aceste creaţii să ajungă acolo unde le este locul lor firesc, în inimile şi sufletele celor care iubesc poezia  

Editor, scriitor  Rodica Elena Lupu
Bucureşti, august, 2017

sâmbătă, 5 august 2017

SĂ ŞTIŢI CĂ...


Eu, cu placere celor care cer prietenia, nu este o problemă, o accept, dar dacă cineva dintre dumneavoastră consideraţi că sunt aici ca să mă mărit sau caut un amant vă înşelaţi domnilor! Am familie, am şi nepoţi, suntem fericiţi.
Toate cele bune, domnilor!

Rodica Elena Lupu - Moraira - Costa Blanca, pe ţărmul mării Mediterane



Ţărmul Mării Mediterane se întinde pe vreo 46000 de kilometri şi reprezintă o destinaţie turistică aleasă de milioane de vizitatori din toată lumea, datorită unora dintre cele mai frumoase plaje. Este un paradis turistic ce se întinde pe trei continente şi care se bucură de o diversitate culturală poate unică în lume. Mediterana scaldă ţărmurile mai multor state: Spania, Franţa, Monaco, Italia, Slovenia, Croaţia, Bosnia Herţegovina, Muntenegru, Albania, Grecia, Turcia, Cipru, Siria, Liban, Israel, Egipt, Libia, Tunisia, Algeria, Maroc, Malta şi teritoriul Gibraltarului, aflat sub stăpânire britanică.

miercuri, 2 august 2017

Rodica Elena Lupu şi Stela Popescu - 27 ianuarie 2017, Bucureşti - Interviu cu Stela Popescu realizat in 7 august 2010



Şi în 2010
 Rodica Elena, Paul-Fuego, Stela Popescu

“O mască râde, o mască plânge” (Interviu cu Stela Popescu)

„Inteligenţă, putere, intuiţie, imaginaţie, observaţie – iată Omul, Stela Popescu!
Stela Popescu s-a născut într-o familie de învăţători modeşti, iar prima amintire pe care o are bine întipărită în memorie este invadarea Basarabiei de către armata rusă, în 1940, când tatăl ei a fost deportat în Siberia, iar mama s-a refugiat, împreună cu ea în România, la Braşov. Avea pe atunci cinci anişori. În 1953, susţine examenul de admitere la facultate şi este repartizată la Facultatea de Limbă Rusă „Maxim Gorki“, la care renunţă după un an şi jumătate când intră în echipa Teatrului Ministerului de Interne. În 1956 este admisă la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, iar în paralel joacă în spectacole de teatru. După absolvire, este repartizată la Teatrul din Braşov, acolo unde a susţinut 400 de spectacole pe an.
***
Rodica Elena Lupu: Mă bucur nespus de mult, Stela, să te întâlnesc împreună cu Fuego, înainte de a fi împreună alături de el în emisiunea „Familia Favorit”. Aş vrea să stăm puţin de vorbă şi să-mi răspunzi la câteva întrebări. Din anul 1963 până în anul 1969 ai jucat la Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”?
 


Stela Popescu:
 Da, Rodica, ai dreptate, iar din anul 1969, mi-am desfăşurat activitatea la Teatrul de Comedie, ceea ce nu m-a împiedicat să colaborez cu Radiodifuziunea Română, pe atunci Radioteleviziunea, încă din 1963 până în prezent. La Teatrul de Comedie am jucat din 1969 până în 1993, când am revenit la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”, unde vă invit în toamnă la spectacolele care se vor desfăşura în sala renovată de pe Calea Victoriei, care este foarte frumoasă.
R.E.L.: Vo veni cu plăcere şi eu şi Paul. Pe scena Teatrului de Revistă “Constantin Tănase” şi pe cea a Teatrului de Comedie, Stela Popescu a fost apaudată în piese precum „Omul care a văzut moartea”, „Mama Boema”, „Boema, slăbiciunea mea” şi multe altele. Ai jucat 18 ani în „Preşul”, 12 ani în „Peţitoarea” şi 10 ani în „Plicul”.
Stela Popescu: Aşa este. Am avut şansa de a lucra cu mari regizori, precum: Sanda Manu, Ion Cojar, Lucian Giurchescu, Valeriu Moisescu.
R:E:L: În paralel, ştiu că ai avut o strânsă colaborare cu Revista Românească, sub condeiul lui Mihai Maximilian, cu care te-ai căsătorit în anul 1969, la puţin timp după divorţul de Dan Puican. În anii 1971-1979 ai făcut un cuplul memorabil, pe scenă şi la televiziune, cu Ştefan Bănică iar cuplul umoristic Stela – Alexandru Arşinel, care a început în 1979, este şi va fi garanţia umorului de calitate, cu textele scenetelor semnate de Mihai Maximilian.
Stela Popescu: Soţul meu, Mihai Maximilian, avea capacitatea de a „simţi” textul şi de a sublinia ideile. Dacă Sandu Arşinel spune cel mai bun monolog, este pentru că a învăţat de la soţul meu şi pentru că are texte bune. Un om talentat nu se poate pune în valoare dacă nu are un regizor bun. Puiu Maximilian a fost un autor de excepţie. Ca dovadă, faptul că acum ducem o lipsă fantastică de autori. Se poate vedea că fiecare monolog al lui trăieşte şi astăzi. Cel cu beţivul, de exemplu, pe care-l face Arşinel, datează de zeci de ani. A fost scris în anul 1966. Acest monolog a fost interpretat de către un actor de la Deva, de Mişu Fotino, de Ştefan Banică Senior şi de Sandu Arşinel. Şi cine ştie câţi alţii îl vor interpreta… Fiecare schetch sau monolog scris de Puişor, cum îi spuneam eu soţului meu, era o mică piesă de teatru.
R.E.L: Cum vă spuneam la început, sunt împreună cu Stela Popescu şi cu Paul Surugiu – Fuego, înainte de a începe emisiunea „Familia Favorit”, prezentată de Paul – Fuego care intervine în discuţia noastră.
Fuego: Doamna Stela Popescu, permiteţi-mi ca în emisiune să interpretez pentru dumneavoastră melodia „Actorul”, de pe viitorul meu CD, care va fi lansat în toamnă şi pe care l-am realizat în colaborare cu compozitorul Jolt Kerestely cel care m-a ajutat să devin ceea ce sunt astăzi.
Stela Popescu: Te voi asculta cu plăcere, Paul, şi îţi mulţumesc.
R.E.L: Emoţionată, Stela îşi aminteşte o melodie dragă sufletului ei.
Stela Popescu: Nu ştiu dacă îţi aminteşti Paul, că, soţul meu a creat versurile unei melodii la care ţin foarte tare, intitulată: „O mască râde, o mască plânge”? Dacă vrei mi-ar face mare plăcere să o cânţi tu.
Fuego: Mă simt onorat să am în repertoriul meu această melodie a maestrului Mihai Maximilian. Vă mulţumesc din suflet şi să ştiţi că o voi interpreta cu mare plăcere. Totodată spectacolul meu, ”Ce faci astă seară, tu?”, prezentat într-un turneu naţional iniţiat de mine, care cuprinde melodii de neuitat, vreau să-l jucăm pe scena teatrului Constantin Tănase. Am discutat cu domnul Arşinel şi dorinţa mea va fi îndeplinită.
Stela Popescu: Sigur că da, Paul, tu eşti un cântăreţ şi un actor foarte bun, iar Sandu Arşinel este un om deosebit şi nici nu aş fi crezut că nu este de acord ca acest spectacol al tău să fie jucat pe scena Teatrului Constantin Tănase.
R.E.L: În 1958, ai debutat în cinematografie în pelicula „Alo? Aţi greşit numărul”. A jucat în peste 25 de filme precum „Nea Mărin miliardar”(1979), „Pe malul stâng al Dunării albastre” (1983), „În fiecare zi mi-e dor de tine” (1988)… Ai făcut o carieră memorabilă şi în televiziune unde ai apărut de la înfiinţare până în prezent în piese de teatru şi în emisiuni de divertisment, reuşind să transmiţi ceva din spiritul satiric şi contestatar al Revistei prin textele unor scriitori de valoare: Mihai Maximilian, Grigore Pop, Octav Sava sau Dan Mihăescu. Începând din anul 1990, ai fost moderatoarea unor emisiuni TV pentru femei pe posturile TVR, Realitatea şi Naţional TV. Ai jucat în serialul TV „Cuscrele” (2005-2006) precum şi în telenovelele „Râzboiul sexelor” (2007-2008), „Regina” (2008-2009) şi „Aniela” , 2009-2010, unde ai făcut o creaţie memorabilă în rolul Coanei Chiva. Dar cu toate acestea teatrul de revistă îl iubeşti cel mai mult, Stela?
Stela Popescu: Da, de aceea nici nu mă gândesc vreodată să îl părăsesc. La Teatrul de Revistă limbajul este mai colorat, popular, nu foarte intelectual, special conceput pentru a fi înţeles de toţi cei care ne ascultă, se deschide tuturor. Ei bine, cu astfel de texte poţi să îndrepţi greşeli, să schimbi mentalităţi, pentru că acest limbaj se face înţeles.
R.E.L.: După mai mult de cincizeci de ani de carieră, sute de turnee, mii de spectacole, reprezentaţii şi apariţii în filme şi la televiziune, de unde găseşte, Stela Popescu energia de a se implica în continuare în diferite proiecte şi turnee peste tot în lume?
Stela Popescu: Această energie o moştenesc de la părinţii mei. Tata a fost deportat în Siberia iar mama, după ce a rămas singură cu un copil, a trebuit să supravieţuiască. Mama provenea dintr-o familie de ţărani şi era foarte puternică. Tata, deportat fiind în Siberia, a trebuit să reziste la greutăţile şi la gerul de acolo şi a supravieţuit. Tatăl meu a trăit 91 de ani şi a murit în urma unei operaţii de bilă. Vreau să-ţi spun că mai e ceva important. Energia mea provine din muncă. Îmi place foarte tare ceea ce fac şi atunci cum să nu am energie şi bună dispoziţie? De acum nu mă mai interesează banii. Asta mă interesa poate cand eram mai tânără. Ceea ce mă interesează acum, este să vadă generaţia aceasta că noi n-am fost nişte proşti, ca am fost buni, am muncit serios, în nişte condiţii pe care numai noi le ştim, de care de multe ori ne aducem aminte şi poate că asta o să ajute cu ceva…
R.E.L: Care sunt florile tale preferate, Stela?
Stela Popescu: Lalelele sunt florile cele mai frumoase pentru mine.
R.E.L: În revista „Taifasuri”, o revistă care are mulţi cititori, ştiu că ai o rubrică permanentă.
Stela Popescu: Da, am o rubrică permanentă în care scriu despre călătoriile mele, despre turnee, şi fac asta cu deosebită plăcere. Vreau să cunoască şi cititorii revistei locurile prin care m-au purtat paşii, acolo unde publicul m-a primit cu braţele deschise şi cu multe, multe aplauze.
R.E.L: În emisiune voi citi o poezie pe care ţi-o dedic cu toată dragostea. Poezia aceasta se află în volumul meu „Cât mai e vreme”, care a apărut în aceste zile la Editura ANAMAROL şi pe care am intitulat-o „Femeia”:
Natura s-a trezit de dimineaţă,
E primăvară-n cuget şi-n simţiri,
Cu rouă-şi spală florile a lor faţă
În suflet se-nfiripă noi iubiri.
Eşti firavă ca firul de lalea
Şi mândră ca o orhidee
Sunt fericit c-ai apărut în viaţa mea
Eşti visul meu, regina mea, femeie!
Sarea pământului, dulceaţa vieţii,
Eşti raza soarelui către pământ,
În versuri te cântă poeţii
Iar eu te port în inimă şi-n gând.
Stela Popescu: Mulţumesc, Rodica. Aşa cum reiese şi din frumoasele tale versuri, femeile reprezintă un dar minunat al naturii. Singura condiţie este să se pună în valoare fără a fi însă ostentativă. Bărbatul şi femeia sunt, categoric, diferiţi, dar complementari. Egalitatea între sexe înseamnă parteneriat. Da, de ce să nu recunoaştem că, uneori o femeie poate face un lucru mai bine decât un barbat, dar acest lucru nu trebuie etalat. Părerea mea e că barbaţii încep să se sperie de femei. Consider că fiecare femeie şi fiecare bărbat trebuie să-şi ştie locul. Dacă nu există respect, nu există nimic. Iar dacă într-un cuplu este relaţia care trebuie, nu se ajunge la infidelitate sexuală, o problemă gravă acum.
R.E.L.: Stela, în urmă cu câţiva ani a apărut cartea „În bucătărie la Steluţa”. Ştim cu toţii că, oda cântă eternitatea, epopeea cântă istoria, drama descrie viaţa, marea poezie este spectrul solar al gândirii omeneşti, bucătăria este arta culinară, o creaţie a omului. Primul pas spre cultură trece de la crud la gătit. Un om sapă cu ideile, altul cu cifrele şi altul cu mâna…, toţi oamenii însă, mănâncă. Nu e nicio ruşine să faci artă în faţa aragazului. Dincolo de aspectul ei fizic şi fiziologic, arta culinară este o activitate de esenţă spirituală, o artă ca toate celelate, stimulativă pentru creativitatea oamenilor, cu atât mai mult cu cât este şi cea mai răspândită dintre „arte”. Spune-mi te rog, îţi place să găteşti?
Stela Popescu: Foarte tare. Când văd un crap de trei sau patru kilograme îl cumpăr şi până acasă mă gândesc pe cine să invit la masă, pentru că îţi dai seama că nu pot să-l mănânc eu tot. Îmi place peştele, îmi plac toate preparatele din peşte iar crapul este preferatul meu. Fac cea mai bună plachie de peşte. Să ştii şi tu, îţi spune asta Stela, pentru a prepara adevărata plachie de peşte trebuie două zile. Gătesc Rodica şi primesc musafirii cu cea mai mare plăcere.

R.E.L.: Când aştepţi musafirii, la masă vor găsi ceea ce preferă, ce le place?
Stela Popescu: De fiecare dată când am musafiri pregătesc ceva deosebit, ţin cont şi gătesc ceea ce preferă fiecare, dar nicodată nu lipseşte peştele.
R.E.L: De fiecare dată când a fost întrebată, Stela Popescu a spus ce vârstă are. Pe 21 decembrie, minunata noastră actriţă, va implini 75 de ani şi arată foarte bine. Care este secretul tău, Stela?
Stela Popescu: Nu fac nimic special. Mă dau cu cremă numai când îmi aduc aminte, nu fac sport, mănânc tot ceea ce îmi place, chiar şi slănină. Singurul lucru pe care îl fac este masajul electric de stimulare. Bineînţeles, mă fardez, îmi place să fiu aranjată, am o stare de spirit zâmbitoare, pentru că absolut totul vine din interior. Dacă nu te înţelegi cu tine, nu poţi arăta bine. Acest lucru să ştii că se reflectă în exterior, oricât ai vrea să-l ascunzi.
R.E.L.: Fiecare zi este un cadou dacă Stela poate să deschidă ochii, să se concentreze pe amintirile frumoase, amintiri pe care le-a adunat de-a lungul vieţii sale. Aceasta este ca un cont în bancă, iei de acolo exact ce ai adunat. Sfatul celebrei noastre actriţe Stela Popescu este să faceţi şi voi la fel dragi cititori şi spectatori, admiratori ai săi, voi care sunteţi timpul înşirat pe generaţii! Să adunaţii multă fericire şi tot ce e frumos în contul vostru de amintiri şi să le mulţumiţi la fel cum le mulţumeşte Stela celor care şi-au adus aportul la contul ei de amintiri, unde şi astăzi strânge şi mai strânge!

Rodica Elena LUPU
7 august 2010
  1.  ileana
    Ma bucur enorm de mult sa citesc acest interviu cu doamna Stela Popescu. Am admirat si admir foarte mult aceasta generatie din care si dânsa face parte. Sa va tina Dumnezeu cât mai mult sanatoasa sa duceti mai departe aceasta mostenire culturala atât de pretioasa caci parca cu timpul nu mai apar astfel de oameni atât de valorosi cum sunteti dvs si multi altii ca dvs. Sincer,eu prefer si acum sa vad emisiuni umoristice cu dvs decât cu actori mai tineri. Poate sunt mai clasica dar tot umorul acesta sanatos din schetch-urile dvs ma atinge si-mi merge la suflet. Va multumesc ca existati! O admiratoare
Disponibil:
http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/rodica-elena-lupu-o-masca-rade