sâmbătă, 15 iulie 2017

TEIUL LUI EMINESCU...- DOR DE POET... de Rodica Elena LUPU



DOR DE POET
  
Mi-e tare dor acum de toate
Şi de bădia Eminescu
De la care azi ştiu versul.
Mi-e dor de cum mă ascundeam
Într-o căpiţă sau în lan
De grâu, cu boabe aurii
Cu cartea lui la căpătâi
Privind inaltul cerului
Albastru de seninul lui.

Mi-e tare dor acum de Putna,
Cu pietrele aspre de râu,
Călcate sub paşi apăsaţi,
Pe care parcă-i aud azi.
Mi-e dor de Teiul din Copou,
De gazda lui, casa Pogor,
De Creangă bun amicul lui,
De bojdeuca Ţicăului,
De unde ar fi văzut El
Privind şi gândind cu alean
Aceea minune „Sara de Deal”.

L-am căutat pe Eminescu
Pe străzile întortocheate
Ale Vienei sau de la Berlin,
Să-i aflu urmele prin toate,
Pe lungi, istovitoare drumuri,
În biblioteca Humbold
Pe uliţele Bucureştiului,
La Blaj acolo-n mica Romă
Din inima Ardealului.

Am rătăcit pe Canal Grande,
Doar, doar îi voi auzi răsul
Mereu alături de Chibici,
Ce-l însoţea-n Veneţia
Pentru că erau buni amici.
Şi îmi mai este dor de ţărmul,
De Marea Neagră, loc iubit,
De locul unde Oscar Han
Chipul în bronz i-a dăruit,
De Ateneu unde Angelic,
Asa cum l-a văzut Anghel
Luceafărul este la fel.

Şi de colţul eternităţii
Mi-e dor, din cimitirul Belu,
Unde m-am recules să ştii
La capătâiul lui, al celui
Mai OM dintre toţi oamenii!

Prin vămile veşnice acum,
Poetul nostru nepereche
Mă îmbărbătează mai mult
Decât ieri şi îl am aproape
În fiecare zi şi noapte.

Din volumul ÎNTRE ANOTIMPURI
De Rodica Elena LUPU
Editura ANAMAROL, Bucureşti, 2012



Iaşi - Mihai Eminescu

12 comentarii: