joi, 20 aprilie 2017

ARISTIDE BUHOIU - Un OM MINUNAT, într-o lume cu OAMENI puţini...


DRUMURI EUROPENE, EU… 
VACANŢE, VACANŢE... DRUMURI PRINTRE AMINTIRI, EA…
O cunosc pe Rodica Elena Lupu de când eram redactor la radio Cluj. Pe atunci avea jumătate din vârsta mea, un copil dornic de a cunoaşte cât mai multe. Tocmai urma să facă primul ei drum cu trenul la Bucureşti şi era tare bucuroasă. Încă de atunci avea unele încercări în ale scrisului, versuri, proza scurtă, care cu timpul au devenit cărţile pe care până acum le-a semnat.
Ne-am reântâlnit după zeci de ani în biroul meu din inima Bucureştilor, la Academia de Radio si Televiziune. Dincolo de caracterul oarecum protocolar al întâlnirii noastre, am putut intuit în acest rezervor de experienţe interesante un stil aparte, destul de nespecific culturii noastre psihologice, o femeie aparte, care reprezintă un tip ilustrat de un singur exemplar, ea însăşi.
În ziua primei noastre reântâlniri, am vorbit despre cele petrecute în timpul în care nu ne-am mai văzut, aşa cum e firesc. Doar către finalul întâlnirii am aflat că a scris peste douăzeci de cărţi şi pregăteşte apariţia alteia de poeme.
Rodica Elena Lupu mi-a mărturisit că emisiunile mele de la televiziune "Drumuri europene", difuzate în perioada 1976-1983, au determinat-o să scrie cele două volume intitulate: “Vacanţe, Vacanţe…Drumuri printre amintiri”, în care prezintă ţările pe care le-a vizitat şi volumul “Vacanţe, Vacanţe…Românie, plai de dor”, care citind-o te face să cunoşti fiecare regiune a ţării noastre.
Ca editor al unei publicaţii saptamanale destinate romanilor din SUA, “Universul”, i-am propus ca în fiecare număr al acestei publicaţii să apară câte un fragment din “Vacanţe, Vacanţe…”, semnat Rodica Elena Lupu iar ea a acceptat cu placere.
Înainte de a pleca mi-a dăruit şase romane şi trei volume în care prezintă locurile vizitate în ţări din Europa şi din România, pe care le-am citit în timp ce imagini însoţeau fiecare frază. Erau multe locuri pe care le-am străbătut şi eu cu piciorul. Mi-a dăruit şi volumul de poezii “Clipa”, care mi-a impresionat, iar poezia care şi dă de fapt titlul cărţii este un adevărat mesaj: “clipa nu este har, ci e drum sau hotar”.
Nu sunt critic literar, dar vreau să vă spun că, Rodica Elena Lupu are o vocaţie particulară, aceea a lucrului bine făcut, calitate pe care mulţi dintre cei pe care îi cunosc o evidenţiază doar la modul declarativ sau intenţional. Ea, însă, o aplică sistematic, inclusiv aşteptărilor ei de la oameni. Argumentele se găsesc în tot ceea ce a expus sau nu în romanele ei, în cărţile de călătorie, în poeziile ei, pe care am avut plăcerea deosebită de a le citi. Investiţiile sale în ceilalţi sunt prudente, nu pentru că firea ei este aşa, ci pentru că simte şi ştie că totdeauna este timp şi loc să dezvolţi contacte umane cât mai apoape de armonie.
Relaţiile publice care au la bază profesia sa de jurist, dintr-un minister, unde îşi desfăşoară activitatea ca şef de serviciu, este un important laborator al ideilor şi convingerilor sale.
Rodica Elena Lupu este un rafinat observator al lumii în care trăieşte, nu a lumii ca spectacol. Acesta este şi unul dintre secretele reuşitei romanelor:“Timpul judecă şi plăteşte”,”Glasul inimii”, “Mâna destinului”, “Miracolul vieţii”, “Eterna poveste”, “O umbră din trecut”. Autoarea este implicată, prin însăşi viaţa sa, în discursul despre viaţa altora. Nu surprind nici frazele succinte, cu valoare absolută de aforism, asupra relaţiei dintre necazuri şi bucurii. După cum nici descrierile relaţiilor de complementaritate dintre femeie şi bărbat, scutite de misoginism sau cinism, calea cea mai comună a altora de a expedia subiectul. Excelente sunt şi interpretările vieţii de cuplu iar iubirea este o altă temă întru care glossează particular. Ea iubeşte şi culorile şi plantele, şi vietăţile, dar nu pentru că a fost astfel educată. A descoperit modul de lectură a naturii, incluzând aici şi observaţii despre oameni.
Chiar dacă am fost tentat să-mi ilustrez părerea cu citate din cărţile scrise de Rodica Elena Lupu, am renunţat din motivul, lesne de înţeles, că, cititorul sunt sigur că le va aprecia pentru valoarea lor literară.
Aristide BUHOIU
Bucureşti, iulie 2006



  

  

18 comentarii:

  1. Pentru mine sunteti doi oameni minunati! Cu pretuire!

    RăspundețiȘtergere
  2. Răspunsuri
    1. Si eu va multumesc dragii mei, ganduri bune spre voi!

      Ștergere
  3. Răspunsuri
    1. Multumesc pentru trecere şi cuvinte. Gânduri bune, cu drag!

      Ștergere
  4. Sunt un norocos: am fost si eu parte dintr-o clipa! Sarut mana!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Prieteni raman prieteni. La fel Angelica prietena noastra comuna. Multumesc pentru trecere şi cuvinte. Gânduri bune, cu drag!

      Ștergere
  5. Ati avut si aveti prieteni minunati! Czu pretuire!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru trecere şi cuvinte. Gânduri bune, cu drag!

      Ștergere
  6. Acest OM MINUNAT ne-a oferit duminici de neuitat si nu numai! Cu pretuire cine seamana se aduna, felicitari stimata doamna!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu toata consideratia, cu stima domnul profesor!

      Ștergere
  7. Doua personalitati dragi noua! Cu respect!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu toata consideratia, cu stima doamna profesoara!

      Ștergere