duminică, 30 aprilie 2017

GLASUL SUFLETULUI MEU, de MIHAIL JANTO - Editor/ tehnoredactare/coperta RODICA ELENA LUPU- EDITURA ANAMAROL, 2017


VINERI  5 MAI ORA 17.00 LIBRARIA MIHAI EMINESCU, BUCURESTI

Editor/ tehnoredactare/coperta RODICA ELENA LUPU
Este un dar divin să poţi face să vibreze sufletul cititorului, prin vers izbitor de curat, plin de iubire şi de întrebări existenţiale care îndeamnă la meditaţie, aşa cum sunt poemele din Glasul sufletului meu, volumul semnat de Mihail Janto.
Opera poeţilor reprezintă un motiv real pentru care trebuie să ne înclinăm. Nu noi alegem poezia, poezia ne alege.
Prof. univ dr. Ion Dodu BĂLAN
Bucureşti, aprilie 2017  

FUEGO DESTIN: FUEGO - "LELE DE LA ORĂŞTIE"

FUEGO DESTIN: FUEGO - "Lele de la Orastie"



-2:39

4.615 vizualizări
Paul Surugiu-Fuego
13 ore
Pentru seară merge un cântec de colecție din Ardealul istoric - LELE DE LA ORĂȘTIE!
Nu ratați! #folclor #odatanviață #familiafavorit

sâmbătă, 29 aprilie 2017

Editor/Tehoredactare Rodica Elena LUPU - nou la Editura ANAMAROL - DIN SUFLET PENTRU SUFLET de Silvia LEUŞTEAN


Editor/Tehoredactare Rodica Elena LUPU
Coperta Roena WOOLF
Felicitând-o pe Silvia Leuştean pentru această pornire a sa şi realizare pe undele poeziei, să-i răspundem cu două versuri ale înaintaşului său de peste uitare, Francesco Petrarca:
“Prin colţuri de-ntuneric adânc, la ceas târziu (…) simt destinul meu cum mă îmbie”.
                                                   Editor Rodica Elena LUPU

Editura ANAMAROL
Bucureşti, 2017

Iuliana Beregoi, în finala „Голос Дети” interpretează Lupii de ADDA -Iuliana Beregoi «Lupii» - Final - The Voice Kids Russia ...



Limba română a răsunat, vineri seara, în timpul unui show-ul de talente din Rusia destinat copiilor. Iuliana Beregoi, o fetiță talentată de 12 ani din Orhei a cântat o melodie cu versuri despre oi, în mod ironic, la o zi după ce un vas încarcat cu oi plecat din România a provocat scufundarea unei nave de război rusești.

Iuliana, care a participat în urmă cu doi ani și la show-ul Next Star moderat de Dan Negru, a interpretat cântecul ''Lupii'', al cântăreței românce Adda. Cum a reacţionat publicul vezi aici: https://www.antena3.ro/show/showbiz/limba-romana-a-rasunat-intr-un-show-de-talente-din-rusia-cum-a-reactionat-publicul-la-cantecul-410880.html

www.antena3.ro/show/showbiz/limba-romana-a-rasunat-intr-un-show-de-talente-din-rusia-cum-a-reactionat-publicul-la-cantecul-410880.html

vineri, 28 aprilie 2017

CINE SUNT EU?- versuri, montaj Rodica Elena LUPU




Colaj foto Rodica Elena Lupu

CINE SUNT EU?

Cine sunt eu?
Un minuscul fir de nisip
pierdut în nemărginire,
rătăcit prin omenire...
Nu sunt nici apă,
Nu sunt nici foc, nici vânt,
poate m-am născut prea târziu
sau poate prea curând.
Ce am fost cândva,
astăzi nu mai sunt,
iar ce sunt azi îmi pare rău
că nu am fost mereu.
Dar m-am resemnat,
am rămas ceea ce sunt.
Viaţa mi-a dat tot ce am visat:

un suflet pe acest pământ! 

Poemul CINE SUNT EU
de Rodica Elena LUPU
se afla In volumul CÂT MAI E VREME
Editura ANAMAROL, Bucureşti, 2010

GÂND ÎN CUVÂNT, versuri, montaj RODICA ELENA LUPU, coloana sonoră EUGEN DOGA




Poezia GÂND ÎN CUVÂNT 
se află în volumul ROCHIA DE TAFTA, 
de RODICA ELENA LUPU
Editura ANAMAROL, 2016

miercuri, 26 aprilie 2017

ATENEUL ROMÂN -EUGEN DOGA 80 DE PRIMĂVERI - 26 Aprilie 2017


Aseară la Ateneul Român, un Regal marca Eugen Doga! Dincolo de cuvinte!
Valsul său Fiara mea blândă şi tandră din filmul „O dramă la vânătoare”, în regia lui Emil Loteanu, a fost calificat de preşedintele american Ronald Reagan drept “valsul secolului XX“, iar Fondul UNESCO l-a întrodus între capodoperele secolului trecut -
apreciat pe întreg mapapondul, Eugen Doga a adunat pe parcursul vieţii numeroase distincţii şi premii naţionale şi internaţionale.  
EUGEN DOGA ESTE APRECIAT LA INALTA VALOARE ÎN TIMPUL VIEŢII! 
Contemporan cu noi, compozitorul Eugen Doga autorul coloanei sonore din filmele „Şatra”, „Maria Mirabela”, "Lăutarii", "Anna Pavlova", "Binecuvântaţi femeia", "Portretul soţiei pictorului", ''Djamilea", "Regina Margot", "Patul lui Procust" ş.a., ne-a reîntâlnit aseară cu universul său muzical. SUPERB CONCERT!

Rodica Elena Lupu

marți, 25 aprilie 2017

Academician Galina Martea - INTÂLNIREA POEŢILOR, volumul 5 - antologie multilingvă - articol în Ultima Oră - Cotidian Naţional Independent



Editura ANAMAROL, director Rodica Elena Lupu, în repetate rânduri și cu surprize demne de atenție, din nou bucură publicul cititor cu publicații minunate ce sunt binevenite în cultura națională și cea universală. De aceasta dată ne întâlnim cu o lucrare destul de interesantă care întrunește în sine atât arta scrisului, cât și arta de a uni/reuni într-un întreg oamenii de creație din toată lumea, în mod aparte, scriitorii români contemporani din întreaga lume. Astfel, Antologia ÎNTÂLNIREA POEȚILOR, Vol.V, 2017, antologator-editor Rodica Elena Lupu (Doctor Honoris Causa, acad., scriitor, poet, prozator, jurnalist cultural), apărută recent de sub tipar, este ca o punte de legătură spirituală dintre cuvânt și metaforă, dintre realitate și imaginație, dintre artă și intelectul uman care știe să producă, la nesfârșit, creații nobile, acestea fiind raportate la sentimente înalte și idei progresiste. Punând într-o lumină favorabilă arta scrisului, activitatea omului ce are drept scop producerea și reproducerea valorilor estetice, antologia „Întâlnirea Poeților”, Vol.V, cuprinde lucrări lirice-poetice în limba română, respectiv, cu traducere în limba: engleză / italiană / maghiară / franceză / spaniolă / germană / rusă etc. Creațiile literare/poeziile respective aparțin scriitorilor români și nu numai, care sunt destul de cunoscuți în literatura națională și cea universală. La rândul lor, autorii acestor creații literare redau în versuri frumusețea vieții umane nu numai prin realitatea/imaginația prezentului sau a trecutului care s-a plăsmuit, dar ei încearcă să existe și să formeze visul poetic pentru viitorul ce urmează să se producă. Este atât de frumos și intrigant acest lucru, deoarece dedublarea versului prin două sau mai multe forme ale existenței capătă aspecte ale unor realități coerente ce se completează într-o simbioză perfectă. În același timp, autorii versului scris, existând prin formula metaforei, își redau ideile prin misterul cunoscut și necunoscut al existenței, în așa mod, reprezentând viața/trăirile prin taina visului poetic.
Așadar, cu asemenea idei și visuri poetice plăcute, printre paginile antologiei „Întâlnirea Poeților”, Vol.V, ne întâlnim cu scriitorii:
  • Ferenc Baranyi (Ungaria), cu poezii în limba română și ungară, respectiv, și cu o biografie în aceleași limbi;
  • Maria-Diana Benchea (România), cu poezii în limba română și engleză, respectiv, și cu o biografie în aceleași limbi;
  • Dan Bodea (România), cu poezii în limba română și ungară, respectiv, și cu o biografie în aceleași limbi;
  • Ion Brad (România), cu poezii în limba română și ungară, respectiv, și cu o biografie în aceleași limbi;
  • Radu Cârneci, cu poezii în limba română și italiană, respectiv, și cu o biografie în aceleași limbi;
  • Ingrid Cosma (România), cu poezii în limba română și italiană, respectiv, și cu o biografie în aceleași limbi;
  • Bogdan C.Donose (Australia), cu poezii în limba română și engleză, respectiv, și cu o biografie în aceleași limbi;
  • Maria Mirela Ene (România), cu poezii în limba română și italiană, respectiv, și cu o biografie în aceleași limbi;
  • Adrian Erbiceanu (Canada), cu poezii în limba română și franceză, respectiv, și cu o biografie în aceleași limbi;
  • Raluca Faraon (România), cu poezii în limba română și engleză, respectiv, și cu o biografie în aceleași limbi;
  • Laura Garavaglia (Italia), cu poezii în limba română și italiană, respectiv, și cu o biografie în aceleași limbi;
  • Rodica Elena Lupu (România), cu poezii în limba română și italiană, respectiv, și cu o biografie în aceleași limbi;
  • Galina Martea (România/Olanda), cu poezii în limba română și italiană, respectiv, și cu o biografie în aceleași limbi;
  • Isabela Bianca Neagu (România), cu poezii în limba română și italiană, respectiv, și cu o biografie în aceleași limbi;
  • Mariana Popa (România), cu poezii în limba română și rusă, respectiv, și cu o biografie în aceleași limbi;
  • George Roca (Australia), cu poezii în limba română și engleză, respectiv, și cu o biografie în aceleași limbi;
  • Alina Maria Stârcea (România), cu poezii în limba română și franceză, respectiv, și cu o biografie în aceleași limbi;
  • Luminița Suse (Canada), cu poezii în limba română și engleză, respectiv, și cu o biografie în aceleași limbi;
  • Andreea Isabella Tatoi (România), cu poezii în limba română și germană, respectiv, și cu o biografie în aceleași limbi;
  • Cezar C.Viziniuck (România/Spania), cu poezii în limba română și spaniolă, respectiv, și cu o biografie în aceleași limbi.
Impresia pe care o lasă acest volum de carte este una singură și anume: omul este purtător de cuvânt, omul este creator de frumos, omul este fondator de valori artistice/literare/absolute etc, fenomene spirituale ce înfrumusețează viața umană prin cele mai distincte forme ale conviețuirii și existenței sociale, fenomene ce îmbogățesc enorm cultura națională și cea universală.
Deci, multumirile de rigoare poeților susmenționați pentru contribuția majoră în completarea lucrării în cauză, și, nu în ultimul rând, dnei Rodica Elena Lupu (redactor și coordonator) pentru întocmirea și editarea, în rezultat, a Antologiei „Întâlnirea Poeților”. Iar publicului cititor, nu ne rămâne decât sa-i dorim Lectură Plăcută!
                                                                                                                                            Galina MARTEA


Disponibil: http://ultima-ora.ro/intalnirea-poetilor-vol-v-2017-antologie-lirica-multilingva/

duminică, 23 aprilie 2017

Oriunde m-ar duce valul, mă cheamă la el Ardealul…


     Rodica Elena Lupu - rândul doi, a treia  din dreapta, la grădiniţă.
Oriunde m-ar duce valul, mă cheamă la el Ardealul…   
Războieni-Cetate, azi Ocna Mureş, judeţul Alba.
Aici este casa părintească, locul naşterii mele. Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu cînd mă gândesc la casa părintească din Războieni-Cetate, şi, oriunde m-ar duce valul, mă cheamă la el Ardealul cu ai săi oameni vrednici. Aici se află casa mea, lăsată moştenire de către părinţi şi care va deveni Casa memorială Rodica Elena Lupu.
Îmi amintesc de primul ghiozdan, de degetele pline de cerneală şi nu pot uita grădiniţa şi şcoala din comuna Războieni, Raionul Aiud, regiunea Cluj, atunci.
Ce repede trec anii! Acum, acolo locuieşte sora mea Simina, nepotul meu Rareş este idm (impiegat de mişcare) la gară, acolo unde pe vremuri bunicul meu anunţa trenurile El are patru fetiţe şi toate au îndragit şi practică hanbalul, iar năzdrăvanul nepoatei mele Ileana, este student la Educaţie fizică şi sport. 
Trecut-au anii, cum trecură şi: „Astăzi chiar de m-aş întoarce /A-nţelege nu mai pot /Unde eşti, copilărie…”, cum scrie atât de frumos Luceafărul poeziei noastre Mihai Eminescu...
Localitatea Războieni-Cetate este aşezată în lunca Mureşului, dincolo de calea ferată, astfel căm, din tren se văd grădina şi casa, locul unde am crescut, aici unde s-au născut şi au trăit părinţii, bunicii şi stră-străbunicii mei, al căror nume sunt mândră că îl port. 
De câte ori ajung la Războieni  aprind o lumânare la mormântul părinţilor mei, care-şi dorm somnul de veci în curtea bisericii, Dumnezeu să-i odihnească în Pace!
Trecutul, este o parte din noi înşine, cea mai importantă parte. Valul care ne poartă, seva care ne dă viaţă, ne vin din trecut. Ce-ar fi oare un copac fără rădăcină? Ce-ar fi fluviul fără izvor? Ce-ar fi un popor fără trecutul său? 
Războieni a fost comună pe vremea când era în raionul Aiud, regiunea Cluj. Acum aparţine de oraşul Ocna Mureş. 
Adevărata sa denumire este Războieni-Cetate. De ce? Îmi spunea tata că demult calea Pietroasă  era drumul lui Traian, care venea de la Apulum spre Potaissa, drum care se foloseşte şi astăzi
De Ocna Mureş aparţine şi Uioara de Sus, satul natal al mamei. Situată pe valea Mureşului, Ocna Mureş, este staţiune balneo-climaterică cu ape minerale clorosodice indicate în tratarea afecţiunilor aparatului locomotor, ale sistemului nervos periferic şi a celor ginecologice. În anul 1894 au fost construite aici Uzinele Chimice Uioara, care au produs în premieră sodă după procedeul inginerului belgian Solvay, iar la 17 martie 1905 s-a pus în circulaţie calea ferată Războieni-Uioara în lungime de 3,7 km, care leagă acest centru al chimiei cu restul reţelei feroviare, nod de cale ferată cum se spune în limbaj ceferistic: Războieni-Cluj-Napoca, Războieni-Tg. Mureş, Războieni-Teiuş.
Zăcămintele de sare de la Uioara, azi Ocna Mureş (Saline), se cunosc din vremea dacilor şi a romanilor. De atunci erau renumite aici ocnele din care truditorii scoteau sarea noastră cea de toate zilele. Atestată documentar în anul 1296, localitatea Uioara se regăseşte şi astăzi între cele două aşezări, Uioara de Sus şi Uioara de Jos. Din cele mai vechi timpuri, documentele ne spun că sarea de aici a fost transportată mai întîi cu desaga, după puterea omului, apoi cu calul sau cu carul pe drumurile istorice ale sării ce urmau văile Oltului, ale Mureşului sau Someşului, spre Tisa şi Dunăre. Aşa s-a transportat sarea până la începutul secolului 19, când au apărut pe harta Europei primele căi ferate din lume, care s-au apropiat destul de repede de Transilvania, cum a fost linia Braşov-Războieni-Oradea, pusă în funcţiune pe toată lungimea ei la 14 august 1873, linie ce trecea foarte aproape de Uioara, dar pe cealaltă parte a Mureşului. Din acest moment au fost create condiţiile pentru legarea ei cu calea ferată a ocnelor de aici prin punctul Războieni - nod de cale ferată spre Cluj, Târgu Mureş, Bucureşti, care se găsea cel mai aproape de reţeaua feroviară.
Momentul cel mai prielnic pentru calea ferată Războieni-Uioara a fost primăvara anului 1894, când la Uioara se deschid Uzinele de Produse Sodice, pentru industrializarea sării de la ocnele din jur. Prelucrarea sării în soluţie se făcea aici, în premieră, după procesul descoperit de inginerul belgian Solvay şi avea ca rezultate soda calcinată, soda caustică, bicarbonatul şi alte produse.
Intervenţiile necesare pentru legarea Uioarei la calea ferată s-au făcut timp de aproape zece ani, intervenţii întărite de Uzinele de Produse Sodice, care au cunoscut la începutul secolului 20 o creştere rapidă. Astfel, la începutul anului 1905, ca rod al străduinţei comune s-a înfiinţat Societatea Căilor Ferate Vicinale Războieni-Uioara, cu capital privat, ce avea drept scop construirea şi exploatarea unei căi ferate de la Războieni la Uioara. Ca urmare, după încheierea lucrărilor, în martie, a circulat primul tren de marfă şi de călători pe această cale ferată.
Societatea exploatează foarte puţin această linie, pentru că una dintre clauzele principale din actul ei de concesiune era dreptul statului ungar de a răscumpăra această cale ferată. Folosind această clauză, calea ferată Războieni-Uioara este răscumpărată  şi trecută în exploatarea MAV, după care Societatea îşi încetează existenţa. În anul 1920, în conformitate cu Tratatul de pace de la Trianon, ratificat prin lege, calea ferată Războieni-Uioara trece în proprietatea statului român, fiind preluată în exploatare de Regia Autonomă a CFR. De atunci mica linie cunoaşte un proces îndelungat de modernizare a parcului de vagoane şi locomotive.

Până în anul 1965, se circula cu trenul de călători de la Războieni la Ocna Mureş. Transportul călătorilor cu trenul s-a suspendat şi a fost înlocuit cu autobuzul, mult mai incomod şi pe rută ocolită ca să mai cuprindă şi Unirea II (Vereşmort), iar această linie a devenit o cale ferată industrială. Şi cât de incomod era să stai în picioare în autobuz o jumătate de oră, iar dacă aveai noroc să fie şi barieră la Vereşmort, mai mult, iar de praf şi de mizerie să nu mai vorbim. În aceste condiţii am renunţat la autobuz când am urmat cursurile la Liceul Teoretic din Ocna Mureş. Prin grădină ajungeam pe cărarea de pe marginea liniei de cale ferată şi mergeam în fiecare dimineaţă la şcoală, urmând acelaşi drum la întoarcere, când se sfârşeau cursurile. Erau în total opt kilometri zilnic, pentru că, până acasă, pe lângă lungimea pe care o măsura calea ferată, se mai adăuga şi distanţa de la linie, podul peste Mureş, prin Bosnea, până la liceu şi înapoi. De cele mai multe ori eram mai mulţi elevi şi tinereţea noastră, cu cântecele şi râsul nevinovat care ne însoţeau, nu ne-au făcut să simţim dacă drumul era prea lung. Şi apoi, cu banii pe care i-aş fi dat zilnic pe bilet la autobuz mi-am cumpărat multe cărţi din colecţiile BPT şi Lyceum, pe care le am şi azi în bibliotecă şi pe care de câte ori le răsfoiesc de anii de liceu cu drag îmi amintesc. 
Noi, şi nu vreau să supăr pe nimeni cu acest adevăr eram mult mai vioi, mai sănătoşi şi mai deştepţi decât cei care se trezeau abia la ora şapte şi jumătate - când noi aveam deja kilometri străbătuţi pe jos -  şi în cel mult cinci minute ajungeau la şcoală. Ca peste tot, de altfel, unii profesori nu ne apreciau întotdeauna la justa noastră valoare. Da, e adevărat, eram copiii de ţărani şi veneam din satul de peste Mureş.... 
Faptul că de mic copil am văzut unele nedreptăţi şi ambiţia m-au făcut să ajung şi să fiu ceea ce sunt...Timpul a trecut şi le-am lăsat pe toate în urmă... Am eu o vorbă: „Timpul judecă şi plăteşte”...

Din volumul VACANŢE, VACANŢE...
Românie, plai de dor...drumuri printre amintiri
de Rodica Elena Lupu
Editura ANAMAROL, Bucureşti, 2004

23 Aprilie - ziua de naştere a mamei şi ziua onomastică a tătălui şi a surioarei noastre - Dormiţi în pace suflete dragi!


Viloria-Rodica, Ghervuţa şi Gheorghe
Dormiţi în pace suflete dragi!

ACOLO…

În cimitirul plin de moviliţe
se-ndeasă crucile cenuşii,
iar umbrele,
întinse peste morminte,
învăluie muşuroaiele ţepoase,
îmbrăţişându-le.
Ici-colo,
rătăciţi printre cruci,
se ridică brăduţi subţiratici
şi firavi,
legând cu ramurile lor
mormintele răzleţe.
Prin horbota de umbră de sub ei
răzbat firişoare de iarbă
şi tocmai de ele
sure şi zbârlite
mă mir mai tare.
Biserica se înalţă spre cer
iar printre norii nemişcaţi
luminează o lună mică,
de parcă se topise.
Cimitirul îl cunosc bine.
Noaptea nu mă înspăimântă.
Acolo,
se odihneşte sora mea,
Acolo,
în preajma bisericii,
se află părinţii mei…

Din volumul ROCHIA DE TAFTA
de Rodica Elena LUPU
Edirtura ANAMAROL, Bucureşti

vineri, 21 aprilie 2017

VERBA VOLANT, SCRIPTA MANENT - Antologie de proză, Editura ANAMAROL, 2017



Editor, antologator, coordonator Rodica Elena LUPU
Coperta Roena WOOLF
.........................................................................
În orizontul temei recunosc „,pedagogic”, Rodica Elena Lupu se impune ca un patron de editură generos, dar exigent pe planul valorii, cu un lăudabil program de promovare a scriitorilor.
Păcat, însă, foarte mare păcat că nu mai există niciun un mijloc de a face cunoscute apariţiile de carte şi niciun centru modern organizat de difuzare a cărţilor. Şi apar cărţi valoroase, adevărate surse de informare care fac în planul relaţiilor culturale dintre românii de pretutindeni mai mult decât un Institut.
Iată, scriitoarea Rodica Elena Lupu publică la editura ANAMAROL o suită de antologii de proză şi de poezie, selectări din creaţia unor scriitori din numeroase localităţi din ţară şi a unor talentaţi scriitori de limbă română din Republia Moldova, Canada, America, Mexic, Australia, Germania, Spania, Italia, Franţa, Liban. Cititorul se va întâlni cu poeţi şi prozatori talentaţi în antologia de poezie „Simbioze lirice”, 20 volume, în antologia de proză „Scripta manent”, 10 volume şi în cea care a apărut acum antologia de proză "Verba volant, scripta manent", volumul 1– Editura ANAMAROL. 
Cinste cui realizează asemenea lucrări!
                                                                                                             prof.univ. Ion Dodu BĂLAN

joi, 20 aprilie 2017

ARISTIDE BUHOIU - Un OM MINUNAT, într-o lume cu OAMENI puţini...


DRUMURI EUROPENE, EU… 
VACANŢE, VACANŢE... DRUMURI PRINTRE AMINTIRI, EA…
O cunosc pe Rodica Elena Lupu de când eram redactor la radio Cluj. Pe atunci avea jumătate din vârsta mea, un copil dornic de a cunoaşte cât mai multe. Tocmai urma să facă primul ei drum cu trenul la Bucureşti şi era tare bucuroasă. Încă de atunci avea unele încercări în ale scrisului, versuri, proza scurtă, care cu timpul au devenit cărţile pe care până acum le-a semnat.
Ne-am reântâlnit după zeci de ani în biroul meu din inima Bucureştilor, la Academia de Radio si Televiziune. Dincolo de caracterul oarecum protocolar al întâlnirii noastre, am putut intuit în acest rezervor de experienţe interesante un stil aparte, destul de nespecific culturii noastre psihologice, o femeie aparte, care reprezintă un tip ilustrat de un singur exemplar, ea însăşi.
În ziua primei noastre reântâlniri, am vorbit despre cele petrecute în timpul în care nu ne-am mai văzut, aşa cum e firesc. Doar către finalul întâlnirii am aflat că a scris peste douăzeci de cărţi şi pregăteşte apariţia alteia de poeme.
Rodica Elena Lupu mi-a mărturisit că emisiunile mele de la televiziune "Drumuri europene", difuzate în perioada 1976-1983, au determinat-o să scrie cele două volume intitulate: “Vacanţe, Vacanţe…Drumuri printre amintiri”, în care prezintă ţările pe care le-a vizitat şi volumul “Vacanţe, Vacanţe…Românie, plai de dor”, care citind-o te face să cunoşti fiecare regiune a ţării noastre.
Ca editor al unei publicaţii saptamanale destinate romanilor din SUA, “Universul”, i-am propus ca în fiecare număr al acestei publicaţii să apară câte un fragment din “Vacanţe, Vacanţe…”, semnat Rodica Elena Lupu iar ea a acceptat cu placere.
Înainte de a pleca mi-a dăruit şase romane şi trei volume în care prezintă locurile vizitate în ţări din Europa şi din România, pe care le-am citit în timp ce imagini însoţeau fiecare frază. Erau multe locuri pe care le-am străbătut şi eu cu piciorul. Mi-a dăruit şi volumul de poezii “Clipa”, care mi-a impresionat, iar poezia care şi dă de fapt titlul cărţii este un adevărat mesaj: “clipa nu este har, ci e drum sau hotar”.
Nu sunt critic literar, dar vreau să vă spun că, Rodica Elena Lupu are o vocaţie particulară, aceea a lucrului bine făcut, calitate pe care mulţi dintre cei pe care îi cunosc o evidenţiază doar la modul declarativ sau intenţional. Ea, însă, o aplică sistematic, inclusiv aşteptărilor ei de la oameni. Argumentele se găsesc în tot ceea ce a expus sau nu în romanele ei, în cărţile de călătorie, în poeziile ei, pe care am avut plăcerea deosebită de a le citi. Investiţiile sale în ceilalţi sunt prudente, nu pentru că firea ei este aşa, ci pentru că simte şi ştie că totdeauna este timp şi loc să dezvolţi contacte umane cât mai apoape de armonie.
Relaţiile publice care au la bază profesia sa de jurist, dintr-un minister, unde îşi desfăşoară activitatea ca şef de serviciu, este un important laborator al ideilor şi convingerilor sale.
Rodica Elena Lupu este un rafinat observator al lumii în care trăieşte, nu a lumii ca spectacol. Acesta este şi unul dintre secretele reuşitei romanelor:“Timpul judecă şi plăteşte”,”Glasul inimii”, “Mâna destinului”, “Miracolul vieţii”, “Eterna poveste”, “O umbră din trecut”. Autoarea este implicată, prin însăşi viaţa sa, în discursul despre viaţa altora. Nu surprind nici frazele succinte, cu valoare absolută de aforism, asupra relaţiei dintre necazuri şi bucurii. După cum nici descrierile relaţiilor de complementaritate dintre femeie şi bărbat, scutite de misoginism sau cinism, calea cea mai comună a altora de a expedia subiectul. Excelente sunt şi interpretările vieţii de cuplu iar iubirea este o altă temă întru care glossează particular. Ea iubeşte şi culorile şi plantele, şi vietăţile, dar nu pentru că a fost astfel educată. A descoperit modul de lectură a naturii, incluzând aici şi observaţii despre oameni.
Chiar dacă am fost tentat să-mi ilustrez părerea cu citate din cărţile scrise de Rodica Elena Lupu, am renunţat din motivul, lesne de înţeles, că, cititorul sunt sigur că le va aprecia pentru valoarea lor literară.
Aristide BUHOIU
Bucureşti, iulie 2006



  

  

FIŞĂ DE SCRIITOR - RODICA ELENA LUPU



Motto:  
Tainele mării nu se cunosc de pe mal...  
Născută în Războieni-Cetate, pe malul Mureşului, inspirată de cultura seculară a Ardealului, Rodica-Elena Lupu trăieşte în Bucureşti.  
Studii Academia de studii Economice, Facultatea de Drept.  
De profesie economist şi jurist, este director al Editurii ANAMAROL.  
A editat peste 700 de cărţi printre care şi ale renumitului scriitor Paul Goma: Arta ReFugii, Bonifacia, Săptămâna roşie, Jurnal 2004, Jurnal 2005, Jurnal 2006, Ostinato, Patimile după Piteşti, Gherla Lăţeşti.  
Membră: Uniunea Scriitorilor din România; Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România; GEMA Berlin; Academia Româno-Americană de Artă şi Ştiinţă; Asociaţia Interculturală „Ars Longa”, Nurnberg; ASLA, Oradea; Asociaţia Scriitorilor de Limba Romană din Quebec, Canada; Cenaclul Observatorul Toronto; International Association of Paradoxism (SUA); Asociaţia Română pentru Patrimoniu.  
Apare în WHO IS WHO – Enciclopedia Personalităţilor din România, prima ediţie, 2006;  
Doctor honoris causa Academia DACOROMÂNÂ.  
Ca autor, semnează şi sub pseudonimul literar Roena Woolf.  
Debut literar 1980 poezia CLIPA  
A publicat 65 de cărţi: romane, proză scurtă, poezie, cărţi de călătorie, cărţi pentru copii, hoby, apare in antologiile de poezie şi proză ale Editurii ANAMAROL şi ale altor edituri (peste 30 ).  
CARŢI PUBLICATE:  
1992: "ETERNA POVESTE", roman, Editura Cartea Românească;  
2000: "VIS ÎMPLINIT", proză scurtă, Editura Dacia Cluj Napoca;  
2001:”VACANŢE, VACANŢE”, Editura Publiferom, Bucureşti.  
2002: „PRĂJITURI ŞI SFATURI DE LA MAMA ŞI BUNICA”, Editura Publiferom, Bucureşti; „IEFTIN ŞI GUSTOS”, Editura Dacia, Cluj Napoca; „SFATURI ŞI PRĂJITURI DE LA MAMA ŞI BUNICA”, Editura Curtea Veche, Bucureşti;  
2003: „VACANŢE, VACANŢE”, Editura Curtea Veche, Bucureşti; „VACANŢE–ANGLIA, VACANŢE–ITALIA”, „VACANŢE– GRECIA”, „VACANŢE–ISRAEL”, „VACANŢE–SPANIA”; „SĂNĂTATE ŞI FRUMUSEŢE”, Editura ANAMAROL, Bucureşti;  
2004: „VACANŢE, VACANŢE–DRUMURI PRINTRE AMINTIRI” vol. I şi II, „VACANŢE, VACANŢE–ROMÂNIE, PLAI DE DOR”; „PRĂJITURI ŞI SFATURI DE LA MAMA ŞI BUNICA” ediţia a doua, „GLASUL INIMII” roman, „TIMPUL JUDECĂ ŞI PLĂTEŞTE” roman, Editura ANMAROL, Bucureşti;  
2005: „MÂNA DESTINULUI” roman, „MIRACOLUL VIEŢII” roman, „ETERNA POVESTE” roman, „O UMBRĂ DIN TRECUT” roman; „IEFTIN ŞI GUSTOS” ediţia a doua; „SĂNĂTATE ŞI FRUMUSEŢE” ediţia a doua; din colecţia „TAINELE MĂRII NU SE CUNOSC DE PE MAL“ au apărut: ”VIS ÎMPINIT”, „O CLIPĂ DE RĂTĂCIRE”, „UNDE EŞTI”, Editura ANAMAROL, Bucureşti;  
2006: Din colecţia „TAINELE MĂRII NU SE CUNOSC DE PE MAL” a apărut: „DE CE OARE?”; „CLIPA” poezii; „SĂNĂTATE ŞI FRUMUSEŢE” ediţia a treia, Editura ANAMAROL, Bucureşti.  
2007: „POEZII PENTRU COPII”; „GLASUL INIMII” ediţia a II-a; din colecţia „TAINELE MĂRII NU SE CUNOSC DE PE MAL” au apărut: „PROBLEMĂ DE FAMILIE”, „VIVIANA”, „CAMPIONUL”, Editura ANAMAROL, Bucureşti.  
2008: „VOI TRĂI...CLIPA” poezii, „REGĂSIRE” poezii ediţie bilingvă română-maghiară, Editura ANAMAROL, Bucureşti.  
2009: „ALFABETUL POVEŞTILOR”; „AUTOPORTRAIT” poezii limba franceză, „DAR” poezii, „LUCKY” roman, Editura ANAMAROL, Bucureşti.  
2010: „CU IN-CE-TI-NI-TO-RUL” poezii; poezii pentru copii: „ALFABETUL POEZIILOR”, „NUMĂRĂM ŞI POEZII ÎNVĂŢĂM”, „PLAI DE DOR”, „PRIETENIA”; „AUTOPORTRET-SELBSTPORTRÄT” poezii ediţie bilingvă română-germană; CLIPA-THE MOMENT poezii ediţie bilingvă română-engleză; “AUTOPORTRET-AUTOPORTRAIT” poezii ediţie bilingvă română – franceză; CÂT MAI E VREME- ?CUÁNTO TIEMPO QUEDA? poezii ediţie bilingvă română–spaniolă, Editura ANAMAROL, Bucureşti. 
2011: „CLIPA / IL MOMENTO” poezii ediţie bilingvă română-italiană; „HAOS” poezii, „ÎNTRE ANOTIMPURI” poezii, roman „MISTER”, roman "IUBIRE, TU...", Editura ANAMAROL, Bucureşti.  
2012: roman "CLIPE ÎN DOI", editura ANAMAROL, Bucureşti, roman "DINCOLO DE TIMP", Editura DACOROMÂNA, Bucureşti: BEYOND TIME, roman; PARFUMUL DRAGOSTEI, roman, Editura ANAMAROL, Bucureşti.  
2013: poezii MIRAJUL VIEŢII, proză scurtă LUME MULTĂ, OAMENI PUŢINI, poezii DOR ŞI GÂND, roman JOCUL DE-A VIAŢA, roman PUTEREA DESTINULUI.  
2014: roman UNDEVA, CÂNDVA, CINEVA, Editura ANAMAROL, Bucureşti; romanele MISTER şi PUTEREA DESTINULUI, au fost publicate în California, SUA.  
2015: IUBIRE FĂRĂ TIMP/ AMORE SENZA TEMPO, poezii; FERESTRE COLORATE, antologie lirică  
2016: GÂND ÎN CUVÂNT, poeme traduse în limbile franceză, germană, suedeză, maghiară, spaniolă, engleză, italiană; "PEISAJE ŞI ANOTIMPURI/ROCHIA DE TAFTA", poezii.  
Poezii şi proză în Antologiile ANAMAROL: 2006: „SPIRALELE VIEŢII”; 2007: „DRUMURILE VIEŢII”; 2008: „ŞANSELE POEZIEI”, „DOAMNELE POEZIEI”, „RÂDEŢI CU NOI”; 2008: „ARTA DE A FII...”, 2009; Antologie de poezie ANAMAROL - SIMBIOZE LIRICE in 20 volume, 2012-2016; Antologie de proză ANAMAROL - SCRIPTA MANENT, 8 volume, 2013-2016; Antologie de poezie româno-spaniolă, NON MULTA SED MULTUM, 2016; Antologie de poezie româno-italiană, VERBA VOLANT..., 2016; "CARMEN", antologie lirică, 8 volume (va urma); "SIMFONIA POEZIEI", antologie multilingvă 4 volume (va urma); "ÎNTÂLNIREA POEŢILOR", antologie multilingvă, 5 volume (va urma); "VERBA VOLANT; SCRIPTA MANENT", antologie de proză, vol. 1 (va urma).  
ÎN Muzică:  
2011 -CD – CAT MAI E VREME – 14 melodii pe versuri semnate Rodica Elena LUPU  
2013: Pe dublul CD - "O LACRIMĂ DE CÂNTEC" - FUEGO, apar melodiile: 1 AMANTA MEA E MUZICA, 2. RĂMÂNEM AMÂNDOI şi 3. SĂ ÎMPLETIM IUBIREA, versuri RODICA ELENA LUPU, muzica ILIE GORINCIOI (1) şi MARIUS CRISTI POPA (2,3).  
2014; VINO CU MINE ASTĂ SEARĂ, versuri Rodica Elena LUPU, voce Gabriel DOROBANŢU, muzica Mariu Cristi POPA.  
2015: pe CD-ul TRĂIESC, apare melodia CÂNTĂ UN ARTIST, versuri Rodica Elena LUPU, voce si muzica Paul SURUGIU-FUEGO; ÎN PATRU ANOTIMPURI, versuri muzica Rodica Elena LUPU şi Rareş BORLEA-RAOUL.  
Publică eseuri, povestiri şi poezie în diferite reviste 2004-2016: „Agero” Stuttgart, Revista “Euro-Observator” Germania, „Observatorul” din Toronto – Premiul Special, sept. 2006, Revista de cultură a românilor din Canada „Alternativa”, Revista „Atheneum”, Canada, „Miorita USA”, Revista „Clipa”, SUA, „Romania Vip”, Dallas, SUA, „Curentul Internaţional”, Detroit, SUA, „Phoenix”, Arizona, SUA, „Pagini româneşti”, Noua Zeelandă, "Asimetria", Franta, “Romanian Global News” – Agenţia de presa pentru românii de pretutindeni, “Analize şi Fapte” – ARP, revistele: „Ecoul”, “Luceafărul românesc”, "Capricorn", „Boabe de grâu” „Semănătorul”, „Dacologica” editate de Asociaţia Română pentru Patrimoniu, „Oglinda Literară” , „Confluenţe Literare”, „Armonii Literare”, “Luceafărul”, şi altele.  
Colaborează 2007-2016 cu Radio Timişoara, Radio România Actualităţi, Radio România Internaţional, Radio Dor de Ţară, Suedia, Radio Prodiaspora, Radio Doina Constanţa, Radio Vacaţa, Radio Diaspora Online Chicago, Rado Romantik, Radiovis.de. Colaboreaza cu diferite posturi de televiziune 2000-2015: în emisiunile "DAŢI VINA PE, CORINA", TL7abc, 2000-2002; "STEAUA TA NOROCOASĂ", TVR1, 2001; "NE VEDEM LA TVR", 2015; SHOW LUCKY, OTV, 2007-2010; "CARTE FRUMOASĂ CINSTE CUI TE-A SCRIS", 2011, TVR Cultural; Naţional TV Media - Favorit TV: "FUEGO ŞI PRIETENII", "FAMILIA FAVORIT", 2010-2015; TVR International, TVR2, TVRM, ANTENA 2,  
Participă, diplome, premii: Târgul Internaţional de Carte şi Muzică, Braşov, România, 2007; Întâlnirea Reprezentanţilor Comunităţilor Româneşti din Germania, Stuttgart, 27 mai 2007; Festivalul Callatis, ediţia a IX-a, 2007, în cadrul Salonului Artiştilor Români de Pretutindeni; 2000-2009 participă la Târgul Internaţional de Turism; 2010 Gala Celebrităţilor - Premiu de excelenţă Cultură; Gala Celebrităţilor - Femei de succes - Premiu cea mai activă femeie în domeniul culturii; Gala Celebrităţilor România-Spania - Premiu de excelenţă Cultură. 2010; Doctor în dacoromânistică, diplomă de excelenţă, apare în Enciclopedia Academiei Dacoromâne, 2011; Doctor honoris causa Academia Daco-Română, 2012; Diplomă de excelenţă, Congresul UNIFERO – Uniunea Internatională a Femeilor Române, 2012; Trofeul ARTĂ PENTRU ARTĂ, Naţional Media- Favorit TV, 2014; Congresul Academiei Româno Americane de Artă şi Ştiinţă, Roma, Italia, 2015; I Festival Internaţional de poesia “Benidorm & Costa Blanca”, Spania.  
edituraanamarol@gmail.com  
www.cugetdeciexis.blogspot.com; www.cugetdeciexis.blogspot.ro  

Despre scriitoare:  
Sunteţi un poet rotund, consistent – pe la vers, cum e “Bonifacia” pe la trup. Mi-au sunat bine, sensibilele: “Clipa”, “Iarba”, O îmbràţişez pe poetă şi o re-salut pe editoarea mea preferată.  
Paul GOMA, Paris, 2007  

In raport cu proza realistă şi cu poezia de notaţie, "reportajele eseistice" ale Rodicăi Elena Lupu (din "Românie, plai de dor" (2004), mai cu seamă) interesează prin îndepărtarea de un canon şi o neobişnuită "vorbire în două limbi" sufleteşti. Impresia este în afară de comun. Pretutindeni, există aici o exultare a lumii şi o fericire a diversităţii ei fiind evident că aceasta nu-i o "literatură descriptivă" sau "geografică" pentru că şi atunci când subiectul ar fi, măcar în aparenţă, adaos de realitate imediată sau chiar un panoptic, esenţiale sunt sufletul contemplativ, starea lui de beatitudine, lamura. Ceea ce la altţi poate să fie numai "reportaj"sau şiruri de fotografii, aici pare a fi mai mult, şi chiar şi este: o emoţie continuă şi o exaltare în faţa elementelor naturale care, în măreţia lor, traduc în chip nedesluşit ceva din cele ce nu se văd ci doar se presimt..  
Aceasta este, oricât ar apărea drept neobişnuit, expresia unui suflet arhaic. Nicăieri materia expusă nu se învoieşte cu raţiunea rece şi prea de tot "modernă" căci felul insuşi de a se exprima porneşte dintr-o realitate de dincolo de clipă şi atinge un punct atât de indepărtat de contingent încât totul pare că vine de demult şi poate chiar dintr-o dimensiune paralelă.  
Şi temele sunt "vechi" ori, mai bine spus, inactuale prin materia lor ireductibilă. O schemă de umanitate originară se întrevede peste tot, in această literatură care năzuind a fi europeană izbuteşte să fie la izvoarele Europei, unde stapâneşte "fenomenul choral"şi unde natura însăşi se înveştmântează într-un fel de magie prin care ne vorbeşte, comunicând în straturi de "tipar"ancestral.  
In fond, scriitoarea exemplifică un "reportaj etnologic" călăuzit de altfel de principii decât raportul în imediat şi "prezenteismul"şi ilustrează o specie ce va trebui să capete "teoria" deopotrivă cu materia aplicată, aşternută aici.  
Artur SILVESTRI,  
2007  

Să fac mai întâi o precizare. Dacă nu aş fi citit romanul „Glasul inimii”, unul dintre romanele scrise de Rodica Elena Lupu, roman care m-a fermecat, aş fi declinat fără să ezit invitaţia de a scrie despre poemele sale. Şi nu numai pentru că nu sunt critic literar, dar nu am ieşit din secolul 20 în materie de poezie şi nu pot să exprim decât opinii de diletant. Spun asta pentru că în acest capitol am rămas la Rene Char, la Henri Michaux şi la Rainer Maria Rilke.  
Nu mă supăr, puteţi spune că sunt un demodat. Şi recunosc, citesc foarte rar şi întâmplător poezie. Fac şi eu ce pot, trăiesc în felul meu criza de azi a valorilor. Civilizaţia a reuşit să facă din progres tehnic o cauză fatală a regresului interior, aşa că, azi e mai mul decât o „secetă”.  
O apreciez însă prea mult pe Rodica Elena Lupu ca intelectual căruia îi pasă şi iată-mă aşternând pe hârtie câteva gânduri. Am citit aceste poeme şi uşor surprins, şi cu interes, iar nu o dată, ca atunci când am ajuns la „Clipa”, la „Voi trăi”, la „Tainic joc”, la „Comoara tristă”, la „Drum închis”, la „Tainele mării nu se ştiu de pe mal!”, la „Scara cu flori”, la „Toamna”, la „Iubită mamă”, cu o emoţie tulbure.  
Chiar dacă nu se mai scrie poezie ca în secolul din care am ieşit, Rodica Elena Lupu scrie cu sufletul, scrie ceea ce simte. Adică scrie româneşte, scrie aşa cum vorbeşte. Spun asta pentru că este ceea ce am simţit citind aceste poeme.  
Octavian PALER  
Ianuarie, 2007  

Intr-o lume în care totul se vinde şi totul se cumpără, generozitatea Rodicăi Elena Lupu surprinde, intrigă şi emoţionează.  
Personalitate multilaterală şi complexă, ea se ridică deasupra timpului şi reuşeşte să-şi dăruiască existenţa unui anotimp al cărţii.  
Fie că este editor, fie că este autor, Rodica Elena Lupu refuză efemerul şi caută să aşeze în fiecare cuvânt eternitatea. In roata norocului, destinul îi ţese călătorii din care se întoarce, ca dintr-un curcubeu, să ne spună din ce sunt făcuţi norii. Din ispita cunoaşterii lumii, poezia ei ne destramă în culori egale cu veşnicia. Intâlnirea cu Rodica Lupu Elena e un transplant de tandreţe.  
Conf. univ. dr. Dona TUDOR  
Bucureşti, 2008  

Scriitoarea Rodica Elena Lupu şi-a prezentat la Ambasada României, Madrid, volumul bilingv 'Cât mai e vreme'  
Madrid, 29 octombrie 2010 - Corespondentul Agerpres, Ruxandra Constantinescu, transmite:  
Scriitoarea Rodica Elena Lupu şi-a prezentat joi seară, la Ambasada României din Madrid, volumul de poezie bilingv 'Cât mai e vreme/Cuanto tiempo queda', odată cu CD-ul 'Refrene de neuitat', o compilaţie a unora dintre cele mai cunoscute melodii tradiţionale româneşti.  
“Scriu şi voi scrie. În fiecare dimineaţă mă gândesc cu drag la amintirile adunate de-a lungul vieţii. Consider că e ca un cont în bancă - iei de acolo ce ai nevoie - iar sfatul meu e să faceţi la fel, să adunaţi multe lucruri şi amintiri în contul acesta, şi să le mulţumiţi tuturor celor care au contribuit la acel cont. Eu le mulţumesc tuturor că şi azi strâng, şi o să mai strâng”, a mărturisit scriitoarea.  
Din punctul de vedere al reprezentanţilor misiunii diplomatice de la Madrid, consilierul Anamaria Almăşan a observat că 'este o plăcere să vedem că în tumultul preocupărilor zilnice, şi în pofida diverselor vicistitudini, mai există oameni care scriu poezie. Ne faceţi să ne mai oprim o clipă din aceste preocupări, să ne mai uităm la condiţia noastră, să ne uitam la spaţiul care ne înconjoară, la viaţa însăşi'. Ea a amintit cum Ambasada a încercat mereu să sprijine legăturile culturale dintre Spania şi România - 'să sprijine dialogul dintre sufletul românesc şi cel spaniol' - iar prezentarea de joi este un exemplu cât se poate de bun în acest sens, a mai spus ea, îndemnându-i totodată pe români să vină la astfel de evenimente, să participe şi să aducă şi idei noi, care să fie puse în practică cu ajutorul Ambasadei.  
Rodica Elena Lupu a publicat numeroase volume de proză şi poezie, precum şi eseuri şi povestiri în reviste din România şi din străinătate. Ea este membru de onoare al unor asociaţii interculturale din Nurnberg şi Quebec şi membru al Academiei de ştiinţe, literatură şi arte din Oradea. Evenimentul de joi seară a fost organizat în colaborare cu cu Radio Diaspora On-line din SUA, şi cu sprijinul Asociaţiei Românilor din Comunitatea Madrid, al Camerei de Comerţ Româno-Spaniole, al publicaţiilor Român în lume şi Gândacul de Colorado din SUA, precum şi al editurii ANAMAROL din Bucureşti.  
AGERPRES  
2010  

Sunt onorat că printre prietenii mei de suflet se află şi distinsa doamnă Rodica Elena Lupu, descinsă şi ea din Ardealul meu istoric, una dintre cele mai importante scriitoare ale ţării noastre.  
Regret că nu am putut fi prezent la manifestarea prilejuită de lansarea volumului „CÂT MAI E VREME”, ediţie bilingvă româno-spaniolă, iniţiativă lăudabilă a Ambasadei României la Madrid de a promova valorile culturii româneşti.  
Volumul ce se va lansa va fi o invitaţie pentru cititor de a cunoaşte opera acestui scriitor complet şi complex şi fiecare va rămâne uimit de setea şi curajul cu care romanciera şi poeta pătrunde în abisul fenomenului uman- fiind obsesia melancolică a întregului demers artistic al autoarei de a găsi şi ilumina adevărul despre paradoxala şi frenetica lumină plină de umbre care este fiinţa umană.  
Acest volum este încă o săgeată trasă din inima Elenei Rodica Lupu care arde de mult timp pentru poezie. Nu pot decât să mă bucur încă o dată pentru darul pe care ni-l face prin această carte, pentru succesul domniei sale şi nutresc speranţa că demersul excelenţei sale, doamna ambasador, Maria Ligor, va deveni o permanenţă şi că mulţi alţi reprezentanţi ai lumii literare şi artistice vor avea şansa să fie cunoscuţi peste graniţele ţării.  
Cu deosebită consideraţie,  
Paul Ciprian Surugiu-FUEGO  
Bucureşti, 2010  

Poetă şi prozatoare de succes, doamna Rodica Elena Lupu se prezintă cititorilor ca o creatoare de inspiraţie contemporană, tratând – cu har şi îndrăzneală – o serie de teme interesante, dând o atenţie aparte iubirii şi aspectelor psihologice ale acesteia.  
Dacă poezia sa se caracterizează prin simplitate şi sinceritate, cu o zicere caldă, de preţuire pentru om şi natură - vezi cărţile „Voi trăi...Clipa”, „Autoportret”, „Între anotimpuri”, „Cât mai e vreme” şi alte câteva, romanele sale abordează relaţii mai deosebite dintre cupluri şi grupuri umane, tratându-le cu bună pricepere, reuşindu-i profunde analize psiho-sociale, cu care îşi captează cititorii. Aici s-ar aşeza romanul „Glasul inimii” - un fel de saga românească - aflat la a doua ediţie; tot în acest spaţiu se pot situa titlurile: „Mâna destinului”, „Eterna poveste”, dar şi recentul roman „Mister”, scris alert, cu o subliniată tentă poliţistă, ce se poartă atât de mult azi în proza contemporană, demn de un bun scenariu de film.  
Scriitoarea Rodica Elena Lupu este şi un excelent editor, conduce casa de editură „ANAMAROL” cu o susţinută producţie de carte; la bogata-i activitate se mai adaugă şi o carte pentru copii, precum şi susţinuta-i muncă de om de radio; avem aşadar un profil exemplar al omului-cultural, atât de necesar timpului de faţă.  
Radu CÂRNECI  
poet, eseist, traducător, jurnalist  
Revista Bucureştiul literar şi artistic, nr. 4 7), aprilie 2012  
Climate literare, nr.55, iulie 2012  

Dacă ar fi să plec pe o mare albă în căutarea unui ostrov şi aş lua cu mine în barcă toată opera Rodicăi Elena Lupu, m-aş scufunda înainte să mă văd ieşit în larg.  
Pentru colega şi prietena Rodica Elena Lupu, personaj ca şi mine în aceeaşi poveste fără sfârşit a literaturii. Liricei şi minunatei Rodica Elena Lupu, ale cărei versuri şi nobile fapte editoriale mă fac să sper că literatura română nu va rămâne singură în noaptea istoriei.  
Cu preţuire şi drag,  
Emil LUNGEANU  
Membru al Uniunii Scriitorilor  
Secretar general de redacţie al revistei Literatorul,  
Bucureşti, 2013  

LUME MULTĂ, OAMENI PUŢINI…CU ÎN-CE-TI-NI-TO-RUL  
de Rodica Elena LUPU, Editura ANAMAROL, Bucureşti  

Prozatoare, poetă, editoare curajoasă, o ardeleancă bogată în experienţele vieţii, Rodica Elena Lupu îşi păstrează măsura talentului şi a exigenţei estetice în această carte cu titlu atât de înţelept şi atractiv. Înţelept, pentru că ne trimite spre un nou spectacol, nu totdeauna optimist, al vieţii noastre individuale sau colective. Pe stradă, în pieţele publie, sau numai în gând, se vântură cotidian, într-adevăr „lume multă”, indivizi de toate orientările sociale şi morale, dar aşezaţi pe un cântar al spiritului, prea puţini se dovedesc oameni adevăraţi. Expresii ale umanismului autentic de ieri şi de azi.  
Cu acest sentiment am deshis paginile noului volum, dintre cele multe ale autoarei, şi m-am bucurat că se deschide cu o efigie bine conturată de colegul şi prietenul nostru Radu Cârneci, generos, ca totdeauna de-a lungul vieţii, în stimularea şi orientarea artistică a oamenilor talentaţi. Avea şi de data asta motive s-o facă, fără şovăire:  
„Poetă şi prozatoare de succes, doamna Rodica Elena Lupu se prezintă cititorilor ca o creatoare de inspiraţie contemporană, tratând – cu har şi îndrăzneală – o serie de teme interesante, dând o atenţie aparte iubirii şi aspectelor psihologice ale acesteia.  
Dacă poezia sa se caracterizează prin simplitate şi sinceritate, cu o zicere caldă, de preţuire pentru om şi natură - vezi cărţile „Voi trăi... Clipa”, „Autoportret”, „Între anotimpuri”, „Cât mai e vreme” şi alte câteva, romanele sale abordează relaţii mai deosebite dintre cupluri şi grupuri umane, tratându-le cu bună pricepere, reuşindu-i profunde analize psiho-sociale, cu care îşi captează cititorii. Aici s-ar aşeza romanul „Glasul inimii” - un fel de saga românească - aflat la a doua ediţie; tot în acest spaţiu se pot situa titlurile: „Mâna destinului”, „Eterna poveste”, dar şi recentul roman „Mister”, scris alert, cu o subliniată tentă poliţistă, ce se poartă atât de mult azi în proza contemporană, demn de un bun scenariu de film.  
Scriitoarea Rodica Elena Lupu este şi un excelent editor, conduce casa de editură „ANAMAROL” cu o susţinută producţie de carte; la bogata-i activitate se mai adaugă şi o carte pentru copii, precum şi susţinuta-i muncă de om de radio; avem aşadar un profil exemplar al omului-cultural, atât de necesar timpului de faţă.”  
Impresionează, chiar de la început, forţa de concentrare şi sensibilitatea cu care autoarea îşi retrăieşte copilăria, cu inocenţa şi minunile acestei vârste binecuvântate. O copilărie trăită în lumea satului, în preajma ocrotirii bunicilor, la lumina învăţăturii de la şcoală şi biserică. Totul sobru, direct, ca să putem citi şi crede, în final: “Copilăria este o imensă nevoie de mirare. Inocenţa copiilor te face să visezi, ignoranţa lor te face să surâzi.”  
În lumea satului de ieri, autoarea ne ia de mână să asistăm la o multitudine de întâmplări semnificative pentru acei ani şi acea vârstă, a purităţii şi curajului, cum se întâmplă în schiţa Crăciunul copiilor. Pe când official, la şcoală, Moş Gerilă ocupase abuziv locul lui Moş Crăciun, o fetiţă isteaţă, sfătuită de mamă, alege să recite, pe neaşteptate, mirându-şi învăţătoarea şi asistenţa de la serbarea şcoalară cu poezia Crăiunul opiilor de Otavian Goga, autor, încă, parţial, interzis şi el.  
Evocarea se încheie cum se poate mai frumos şi mai conludent:  
“Copilul care a rămas neclintit în decizia lui de a povesti celorlalţi despre Moş Crăciun, atunci când nimeni nu îndrăznea nici să-i pronunţe numele, a dat celor mari, fără să ştie, o lecţie de rezistenţă şi demnitate. A arătat că bunul-simţ şi puritatea sunt arme care dau putere celor ce se tem de duşmani vremelnici. A spus răspicat, curajos şi fără teamă ce gândea şi simţea mângîiat pe creştet de aripa sfântă a îngerului din poezia lui Goga. Iar îngerul, dacă e să dăm crezare poetului, sigur i-a povestit Moşului „ce copil şi ce purtare” a întâlnit el în clasa I, în Ajunul Crăciunului, din anul…. „Şi nu voi ca să mă laud, nici că voi să vă-nspăimânt, cum veniră se făcură...”. Parcă aşa spunea măria sa Eminescu.” 
Crescând, adolesenţii dau de alte experienţe şi întâmplări, cum sunt cele din capitolul Prima şi ultima ţigare, sau în Scrisoare, sau şi mai emoţionant în Nevoie de prieteni, în care dragostea pentru animale dobândeşte pagini remarcabile.  
De profesie jurist, Rodica Elena Lupu îşi punctează experienţele – nu toate fericite – înfăţişându-ne episoade din viaţa justiţiei actuale, în Documentele lipsesc şi mai ales în Hazardul îţi joacă feste, unde citim acest corosiv tablou final:  
“Mie mi-ar plăcea să-i văd pe aceşti oameni ai legii în continuare cu peruci. Credeţi-mă, le dă o eleganţă şi o distincţie de-ţi vine să-i respecţi şi chiar să crezi în profesionalismul lor! Dar aşa, când le vezi pe fetele alea cu buze groase şi roşii, cu părul blond făcut inele, cu tocuri de “cinşpe centi” pe care se clatină, cu halatul pe braţ, ca să li se vadă decolteul şi unghii cu picăţele, ştii că nu au nimic în cap. În loc să se preocupe de studiat dosare, picteză frunzuliţe pe unghii de doi centimetri lungime. Prea mulţi avocaţi în ţara asta, prea mulţi! Şi mulţi proşti care se dau pe mâna lor, dar cine să-i scotocească în portofel?  
Homo, homini lupus!”  
Călătoare pasionată prin lume, ajunge şi în Grecia, de unde trimite în pagină aceste impresii actuale, revelatoare şi pentru mine, care cunoscusem parcă o altă Eladă.  
“Grecii sunt autodistrugători, ca şi românii. Şi totuşi, Acropole e acolo măreţ de mii de ani.  
Priveam în zare şi mă gândeam la greci şi la Grecia lor. Cum e posibil ca o ţară cu atâta istorie şi filosofie să fie atât de bezmetică azi? Să ai atâtea mări albastre, atâtea bucurii de mii de ani şi să te plângi de sărăcie? Păi ce faci cu turismul? Numai din turism faci milioane de euro anual. Dar mai fă şi altceva nu numai asta! Mai fă de exemplu şi curăţenie!”  
Aşadar, cutreierând toate vârstele şi stările lor sufleteşti, determinate şi de condiţiile social-politice acutuale, autoarea se confruntă şi cu soarta bătrânilor, exlamând, cu poetul latin Vergiliu Fortunate senex (Fericit bătrân), dar tot în latină şi cu Vae Sali (Vai de el singur).  
Cu simţul umorului, ajunge şi la constatarea Cât trăieşti bârfeşti, o mică antologie în materie.  
Despre romanele sale, altădată! Dar despre ele, s-a pronunţat încă din 2007, regretatul Otavian Paler, precum şi despre poeziile prolifricei autoare din volumul Cu în-ce-ti-ni-to-rul:  
“Să fac mai întâi o precizare. Dacă nu aş fi citit romanul „Glasul inimii”, unul dintre romanele scrise de Rodica Elena Lupu, roman care m-a fermecat, aş fi declinat fără să ezit invitaţia de a scrie despre poemele sale. Şi nu numai pentru că nu sunt critic literar, dar nu am ieşit din secolul 20 în materie de poezie şi nu pot să exprim decât opinii de diletant. Spun asta pentru că în acest capitol am rămas la René Char, la Henri Michaux şi la Rainer Maria Rilke.  
Nu mă supăr, puteţi spune că sunt un demodat. Şi recunosc, citesc foarte rar şi întâmplător poezie. Fac şi eu ce pot, trăiesc în felul meu criza de azi a valorilor. Civilizaţia a reuşit să facă din progres tehnic o cauză fatală a regresului interior, aşa că, azi e mai mul decât o „secetă”.  
O apreciez însă prea mult pe Rodica Elena Lupu ca intelectual căruia îi pasă şi iată-mă aşternând pe hârtie câteva gânduri. Am citit aceste poeme şi uşor surprins, şi cu interes, iar nu o dată, ca atunci când am ajuns la „Clipa”, la „Voi trăi”, la „Tainic joc”, la „Comoara tristă”, la „Drum închis”, la „Tainele mării nu se ştiu de pe mal!”, la „Scara cu flori”, la „Toamna”, la „Iubită mamă”, cu o emoţie tulbure.  
Chiar dacă nu se mai scrie poezie ca în secolul din care am ieşit, Rodica Elena Lupu scrie cu sufletul, scrie ceea ce simte. Adică scrie româneşte, scrie aşa cum vorbeşte. Spun asta pentru că este ceea ce am simţit citind aceste poeme.”  
La poeziile preferate de Octavian Paler, eu aş mai adăuga “Neânţelegre” din volumul Între anotimpuri, “Zăpadă” şi “Rezervaţie” din volumul Autoportret, ca şi frumosul “Cântec târziu” din volumul Haos.  
Cu aceste titluri şi cu altele de acelaşi elevat nivel artistic s-ar putea alcătui o întreagă antologie, exigent şi convingătoare.  
Ion BRAD  
Cultura literară, pag. 19 din 16 octombrie 2014 / nr. 38  


PUTEREA DESTINULUI  
Într-un roman se naşte un dramaturg, în stare să-l transforme într-un reuşit scenariu de film.  
Romanul „Puterea destinului”, de talentata poetă şi prozatoare Rodica Elena Lupu ne relevă prin structura compoziţională frecvenţa dialogului, indicaţiile scenice şi suspansurile aşezate la locul lor - un autentic dramaturg. Tematica, natura personajelor, conflictul, căutările lor asidue, este ca într-un roman poliţist. Personajele din felurite generaţii sunt foarte ciudate, în felul lor. Dinu, rănit într-un acident de maşină provocat de soţia lui Eva, la ieşirea din spital este luat de Mara acasă la ea, intre ei îmfiripându-se o idilă, dar într-o zi, surpriză pentru cei din familia lui se întoarce acasă. Eva care se preface că îşi pierde luciditatea îşi revine şi se declanşează o nouă serie de conflicte. E implicată în demersul epic şi fiica lor, care are un mariaj nefericit cu escrocul Grig, un personaj din stirpea lui Dinu Păturică, din romanul „Ciocoii vechi şi noi”, al lui Nicolae Filimon, Tănase Scatiu, din romanul omonim al lui Duiliu Zamfiresu, Stănică Raţiu, din „Enigma Otiliei”, arivistul fără scrupul moral și escrocul locvace, un avocat fără procese, Iancu Urmatecu din „Sfârşit de veac în Bucureşti”, de Marin Sadoveanu. Este un personaj care ruinează o întreagă familie prin patima jocurilor de noroc.  
Personajele sunt oameni obişnuiţi, nici eroi de epopee, nici săraci, nici sfinţi.  
Romanul acesta răspunde, parcă, cerinţei autenticităţii din gândirea estetică a lui Camil Petrescu. Prin vivacitatea acţiunii, prin cultul amănuntului în analiza comportamentului personajelor din felurite cupluri, romanul Rodicăi Elena Lupu este un roman modern, realist, cu admirabile analize psihosociale şi discrete note de roman poliţist ceea ce sporeşte interesul cititorului. Frumos scris, romanul are, cum spuneam, structura stilistică a unei piese de teatru sau scenariu de film.  
Romanul social, erotic, psihologic „Puterea destinului”, de Rodica Elena Lupu impresionează prin autenticitate, prin firescul oamenilor, prin francheţea, curajul cu are abordează probleme delicate, relaţii, vicii într-un stil foarte direct şi original. Autoarea se distinge prin îndrăzneala spiritului său de analiză şi de a prezenta totul realist, fără să tăinuiască nimic din ceea ce este omenesc.  
A existat în istoria criticii că o femeie romancier nu dezvăluie nimic din ceea ce este strict mister în sufletul feminin. De aceea mari spirite critice au apreciat atât de mult pe romanciera Hortensia Papadat Bengescu care ar fi depăşit acest handicap în prezentarea personajelor sale feminine. Aşa stau lucrurile şi cu romanul „Puterea destinului” care cucereşte în chip deosebit prin frumuseţea şi profunzimea gândirii şi a stilului aforistic.  
Prof. univ. dr.. Ion Dodu BĂLAN  
Scriitor, critic literar, istoric, folclorist  
Bucureşti, Iuie, 2014  

Generoasă, cu rafinament și eleganță stilistică precum slovele făurite ale tălmăcirilor ce se ivesc cu atâta firesc și savoare din vârful condeiului, Rodica Elena Lupu a creat cu inspirație, talent și tenacitate un univers inedit, caracterizat prin diversitate tematică și o deosebită expresivitate artistică, un randez-vous cu lumea, într-o formulă de descătușare prin demontarea cunoașterii în entități unitare de trăire. Cu aceeași senină delicatețe cu care scrie și poezie ne dezvăluie setea de absolut, așteptări, împliniri, eliminând denivelările, șlefuind înălțările și acoperind cu iubire hăurile disperării și urii. Căci pentru Rodica Elena Lupu iubirea este răspunsul la toate întrebările, refugiul pentru identificarea soluțiilor lumii. Restul - doar arhitecturi, socializare, logos și iluzii…  
Lili Bobu,  
Preşedinte Aociaţia Culturală Regal D’Art, 2014  


RODICA ELENA LUPU  
PUTEREA DESTINULUI şi DINCOLO DE TIMP  

Odată cu publicarea romanelor „Puterea destinului”, editat la prestigioasa Editură ANAMAROL, Bucureşti, 2013 şi „Dincolo de timp”, editura Fundaţia Academia Dacoromână „Tempus DacoRomânia Com Terra”, 2012, doamna Rodica Elena Lupu punctează o nouă reuşită, un nou tablou de ansamblu în palmaresul său literar.  
Pentru orice observator ce se opreşte din fuga nestăpânită a vieţii, meditând pentru o clipă la pregnanţa simptomatologică a omenirii, devine acut sentimentul că mileniul trei va intra într-o zonă a spiritualizării, nu numai ca modalitate de existenţă dar şi din punctul de vedere al capacităţii societăţii de a se scutura de impurităţi printr-un proces de autocurăţire, practic printr-o atitudine hotărâtoare chiar şi a celor neimplicaţi direct. Acestă atitudine devine evidentă cu fiecare pagină citită din cele două volume, „Puterea destinului” sau „Dincolo de timp”.  
S-a întâmplat ca mai întâi să cunosc, şi să mă impresioneze, personalitatea scriitoarei, autoare a nu mai puţin de 65 de cărţi! adică mai multe decât anii de viaţă ai domniei sale, o perseverentă căutătoare de talente literare şi director al prestigioasei edituri Anamarol, care înaintea acestei deveniri a bătut ţara în lung şi-n lat în calitate de redutabil inspector financiar. Iată omul!  
Posesoare de temeinice studii economice şi juridice, combinând exactitatea cifrelor cu aplicarea corectitudinii, doamna Rodica Elena Lupu şi-a format un rarisim cod al judecăţilor de valoare sublimat în literatură sub forma unui laser puternic ce pătrunde în adâncimile structurilor de categorii diferite, psihice, umane şi sociale, desfăcând răul ori binele unei societăţi aflate în derivă, nu în scop vindicativ ori pentru o simplă etalare ci ca formă de luptă împotriva carenţelor unei lumi aplecată pe o pantă greşită.  
În „Puterea destinului”, pe parcursul unei productive dramatizări a acţiunii, adică 148 de pagini aproape în exclusivitate de dialoguri, aflându-ne astfel în faţa unui scenariu inedit, uşor de parcurs, stârnind curiozitatea următoarei file, autoarea biciuieşte fără milă moravurile unei societăţi imunde. Cu un condei straşnic mânuit, în prima parte a cărţii – cu vizibilă tentă de intrigă poliţistă - ne introduce în lumea suburbană a înţelegerii de fond sau mai bine-zis a neînţelegerii între membrii unei familii. Relaţia soţ-soţie, părinţi-copii, fraţi-surori, socri-gineri, dar şi aceea de bărbat-femeie din punctul de vedere al supremaţiei este cu succes reprezentată de personajele cărţii şi acţiunile lor. Soţia împovărată de grijile inerente ale unei căsnicii - serviciu, copii – nu mai poate răspunde romantismului de început şi soţul, neglijat, îşi găseşte aleanul în braţele alteia din anturaj. Este punctul de pornire a unui comportament deviant, ocazie cu care autoarea îşi intră, cum s-ar zice, în atribuţii, conducând firele scriiturii, dezvăluind astfel, fără cruţare, tarele unei societăţi cu apucături sicofante şi criminale, de nivel epidermic: superficialitate, necinste, corupţie, infidelitate, care duc la neîncredere, crime nesăbuite, boală, intrigi, delaţiuni, intervenţia justiţiei. Niciunul din personaje nu este pozitiv şi totuşi, în desfăşurarea abrazivă a întâmplărilor din viaţa acestei mici comunităţi, cu toate relele, neînţelegerile şi natura diferită a intereselor, scriitoarea găseşte modalitatea firească, lipsită de ostentaţie, de a aduna apele resurselor de bine, parcă de nicăieri venite, parcă dintotdeauna aflate în subconştientul colectiv, învingând într-un sfârşit adevărul şi puterea justiţiară într-o formulă subtil echivocă, lăsând în grija viitorului alte provocări…  
Partea a doua, tot sub formă de scenariu, ne aduce în lumea subţire a intelectualilor şi oamenilor de afaceri dintr-un spaţiu provincial. Personajele sunt de altă factură umană, cel puţin la nivelul pretenţiilor, în realitate aflate într-o derivă endemică. Treptat, cu aceeaşi îndemânare, doamna Rodica Elena Lupu devoalează neîmpliniri, infidelităţi, duplicităţi, slăbiciuni de caracter, componente ale unei gândiri egoiste şi superficiale, ale unei existenţe lipsite de idealuri din sânul unor familii aflate în pragul falimentului moral şi material. Şi totuşi… personajele găsesc resursele, parcă ajutate de întâmplare, să-şi adune forţele, să se aleagă apele cele bune de apele cele rele.  
Romanul „Dincolo de timp”, de factură clasică, se înscrie în alt registru, exclusivist, al lumii intelectuale (de medici) şi al oamenilor de afaceri din industria cosmetică din oraşul Cluj, unde, însă, omenescul are aceleaşi manifestări izvorâte din calităţi şi defecte. Ca-ntr-un joc de biliard, interesele şi, mai ales, sentimentele se ciocnesc, bila cea albă, exponenta calităţilor fără apărare în faţa răului, căzând în hăul sinuciderii. Acţiunea se desfăşoară într-o normalitate absolută, faptele derulându-se una după alta şi reclamându-se una pe alta. Într-o societate aşezată, a cutumelor stratificate, cum este aceea din inima Transilvaniei, iresponsabila nestatornicie amoroasă a doctorului Luca declanşează jocul vieţii şi al morţii, aruncând „dincolo de timp” destine nevinovate, cum ar fi al soţiei credincioase, al copilului încă nenăscut dorit de concubină, declanşând un turbion de trăiri şi răsturnări de situaţii, cu impact major, pentru ca apoi, apele să se aşeze într-o statornicie a firescului, fiecare personaj primindu-şi plata. O pagină impresionantă, demnă de reţinut prin candoare dar şi realism, este aceea în care scriitoarea aduce în prim-planul povestirii pe tânăra şi atrăgătoarea Alma. Însingurată, îndurerată de pierderea mamei, debusolată, aflată la vârsta delicată a căutării sinelui, Alma trece examenul maturităţii printr-o experienţă dură dar, departe de a o macula, o proiectează pe o coordonată a asumării responsabilităţii unui drum drept şi frumos, fără compromisuri.  
Dincolo de timp şi dincolo de acţiunea ce nu îţi permite să laşi cartea din mână, se înfiripează o filosofie curată şi adevărată despre valorile imuabile ale omenescului ce au guvernat dintotdeauna societatea, eludarea lor conducând la sancţiuni în plan personal.  
Scriitoarea Rodica Elena Lupu are predilectă înclinaţie către desluşirea destinelor umane, şi nu doar reflexivă, ci implicându-se şi manevrând sforile faptelor, trăilor, acţiunilor, tratându-le diferit, după valoarea lor morală, într-o trepidantă şi firească desfăşurare, creând personaje-tipologii, într-o abordare stilistică adecvată.  
O scriitoare adevărată, prolifică, ale cărei cărţi sunt căutate, citite şi aşteptate. Felicitări!  
Eliza ROHA  
Membră Uniunea Scriitorilor România  
Bucureşti, 2014  

Rodica Elena LUPU este creatoarea unei lirici speciale, al cărei mesaj vibrant incumbă melancolie, reverberante aduceri aminte, încercând regrete pentru o minunată lume, demult dispărută în uitare: casa părintească şi vremurile de glorie ale poeziei autentice.  
Gheorghe. A. STROIA  
Scriitor, editor, 2013  

O seara deosebita! Un regal "poetic"! O seara in care doamna scriitoare Rodica Elena Lupu a stralucit din nou si a radiat dupa eforturile de realizare a unei antologii de poezie contemporana care va insuma 20 de volume pentru poeti mai putin cunoscuti sau chiar debutanti. FELICITĂRI, doamna scriitoare! Vă doresc multă sănătate şi să duceţi la bun sfârşit misiunea asumată!  

Carmen DOROBANŢU  
28 sept 2015, Bucureşti, Librăria Mihai Eminescu  

Templul culturii - librăria Mihai Eminescu - a găzduit ieri, 28 septembrie 2015, sub auspiciul promovării culturii naţionale şi egida de colecţie a editurii ANAMAROL, Rexlibris Media Group - Sidney, partener media Radio ProDiaspora, un mare eveniment de cultură. Au fost lansate 17 volume, din care: 1 volum de Poeme Cifrate Multilingve - autor George Roca - curator al graficii, 15 volume Antologie de poezie ANAMAROL - Simbioze lirice şi 5 volume de Antologie de proză ANAMAROL - Scripta Manent, editor Rodica Elena Lupu.  
Gazda evenimentului, Directorul Editurii ANAMAROL şi membră a Uniunii Scriitorilor din România, Rodica Elena Lupu, un om cu caracter, forţă şi energie cât pentru zece, o personalitate puternică ce confirmă siguranţa de sine, a compus iscusit o întâlnire de zile mari cu admiratorii cuvântului şi iubitorii artei. Eu o numesc atomul cu plus - care dă mereu cu pozitiv. Prietenii apropiaţi îi spun: Omul minune - care face şi desface.  
Sala mare a librăriei era plină. Puţinele scaune au fost ocupate de primii veniţi, restul, în număr impresionant pentru o lansare, au stat în picioare.  
Prezenţi la eveniment au fost nume mari, slujitori ai artei şi culturii: Paul Surugiu - Fuego, Emil Lungeanu, Ion Dodu Balan, George Roca (Australia), George Corbu, Nicolae Dan Fruntelată, Dona Tudor, Veronica Maria Florescu, Ion Horea, Elena Armenescu, Ana Calina Garaş, Dan Bodea şi mulţi alţii.  
Totul s-a întâmplat cu naturaleţea şi şarmul simplităţii. Au venit ca de la sine în simţirea noastră. Prin poezie şi proză poți mângâia oamenii, o lacrimă, un vis. Plămădite din suflet de om, cu trudă și sensibilitate, citind spectacolul cuvântului, lucrarea sa creatoare, dai peste un munte de frumuseţe, o poartă deschisă spre universul limbii române.  
Pare uşor a scrie proză şi poezie, dar nu e nici pe departe o joacă, ci trăire intensă, voinţă, multă muncă şi pricepere. Unii oameni au fost milostiviţi cu zestrea talentului nativ şi pentru aceşti aleşi ai sorţii curgerea scrisului are o aşezare luminoasă, ca o suflare dumnezeiască, cu o cursivitate aparte, muzicală. Pentru alţii în schimb, arta scrisului se capătă cu anii. Bogăţia cuvântul deţine straturi de adâncime ce merită explorate. Nu reiterez concepte care au fost scrise de oameni cu scriere înaltă, însă am convingerea că tenacitatea, determinarea şi dorinţa de frumos este un bun început. A se crede că taina cuvântului poate fi cuprinsă uşor este doar o iluzie. Dar..., fiecare pas înseamnă evoluţie, cunoaştere, creştere, descoperire, un îndemn la lucrarea faptelor bune şi la întemeieri viitoare.  
Chemat de prietena sa bună, Rodica Elena Lupu, artistul Paul Surugiu - Fuego a răspuns pozitiv invitaţiei şi ne-a onorat cu un discurs bine conceput şi la obiect, desprins din recuzita harului său, trudei şi solidităţii tocmirii artistice, armonizat cu inflexiuni poetice, versuri scrise de marele poet basarabean-român Grigore Vieru, Nicolae Dabija şi amfitrioana evenimentului, aducând cu sine un fragment de iubire, sensibilitate şi pasiune. Aşa cum totdeauna reuşeşte, Paul Surugiu - Fuego nu se dezice, emoţionează ascultătorul. Ne-a impresionat! Din acest ambitus generos al împlinirii sale artistice, arta emoţiei şi pasiunii se scrie, se recită şi se cântă cu dăruire şi cu suflet. Ca o probă a vocaţiei multiforme, şi la acest eveniment de carte frumosul şi cultul artei sale s-a aratat auditoriului prin expresivitate, sinceritate, simplitate şi forţa mesajului transmis.  
În faţa celebrării artei omul face o reverenţă. Eu, azi, fac această reverenţă, cu adânc respect şi preţuire pentru aceia care îmbogăţesc tezaurul limbii şi literaturii române, izvor revelator şi grăitor prin mărturisirea operei artiştilor creatori. Felicitări mele sunt depline pentru oamenii de conştiinţă care au făcut posibilă această măreaţă realizare, Rodica Elena Lupu, Paul Surugiu - Fuego, Emil Lungeanu, Ion Dodu Balan, George Roca (Australia), George Corbu, Nicolae Dan Fruntelata, Dona Tudor, Veronica Maria Florescu, Ion Horea, Elena Armenescu şi mulţi alţii, cu mulţumire şi bucurie pentru această strădanie reuşită, care şi-a împlinit generos rolul, s-a concretizat ca o lecţie extrem de importantă, menită să slujească reprezentativ arta şi cultura, purtătoare şi generatoare de frumos prin bogăţia de expresie a cuvântului scris, ilustrat cu o forţă creatoare fascinantă, şi s-a desăvârşit prin farmec, simplitate şi naturaleţe. Mulţumesc!  
Laura NICULESCU  
Scriitor, Bucureşti, septembrie 2015  

Ce faci tu nu fac alţii in DOUĂ VIEŢI... scrii romane, organizei prezentări de carte...eşti editoare... texte la melodii....poezii, cărţi pentru copii şi câte şi mai câte.. călătoreşti. Toata admiraţia pentru hărnicia ta artistică, pentru tine. Cu drag,  
Elena Cesar Von SACHSE  
28 sept 2015, Germania  

Felicitari pentru puterea și capacitatea de a ști să le faceți pe toate: să scrieți, să editati, să organizaţi şi să participați la atât de multe evenimemte culturale, să apăreți în emisiuni la televiziune și nu în ulțimul rând să călătoriți prin locuri în care alții nu ajung nici cu gândul. Felicitări, stimată doamnă și vă doresc ca acest nou an să vă aducă tot atât de multe satisfactii pe toate planurile, ca și anii precedenți!  
Elena GLODEAN  
poet  
14 ian 2016, Câmpina  

Sunteti minunata, dati viata cuvintelor prin sufletul dumneavoastra, iar povestile de vers sunt de o frumusete infinita, oglindire a chipului dumneavoastra cald si luminos! Bucuria si binecuvantarea unui om este atunci cand viata-i daruieste sansa de a cunoaste o personalitare monumentala, un suflet de lumina cu har divin, un inger al cuvintelor scrise, prinse in panza de matase a nemuririi. Mare mi-a fost incantarea atunci cand, acum aproape doi ani, v-am cunoscut, o doamna pretioasa, un suflet cald si plin de daruire, o suava fiinta in preajma careia timpul s-a oprit pentru mine, pentru ca a invata despre viata si universul cuvintelor de la scumpa mea maestra inseamna a slefui prin admiratie si exemplu demn de urmat un suflet aflat la inceput de drum .Va imbratisez cu suflet cald si ganduri de lumina!
Isabela Bianca NEAGU  

februarie 2016