Powered By Blogger

sâmbătă, 4 martie 2017

CUTREMUR... de RODICA ELENA LUPU



Acum am timp să cobor treptele vârstelor
să-mi răscolesc amintirile
caut printre ele,
ca într-un sertar cu fotografii vechi,
din care scot câte una, o privesci câteva clipe
şi o las să cadă la loc – nu e ceea ce speram.

Mă opresc la cutremurul de pământ,
din noaptea senină şi rece
de la începutul lui martie:
zidurile sufrageriei se desfăceau, scrâşnind,
din cel vestic se desprinsese o fâşie lată
şi am văzut cum blocul de nouă etaje de peste drum
intra în el însuşi înconjurându-se de un nor
de pulbere lăptoasă.

Casetofonul nu se oprise, mergea pe baterii,
Edith Piaf continua să îl cheme, patetică,
pe Milord al ei şi, eu nu aveam decât un gând,
să opresc melodia.

Am coborât apoi în stradă
şi am văzut oameni cuprinşi de panică.
N-aveau decât o dorinţă:
să fugă undeva.
Se repezeau pe sub acoperişuri ameninţătoare,
pe sub balcoane agăţate într-un fir de sârmă,
atingeau cu mâna pereţii friabili, mişcători.

O lună, mare, rotună şi portocalie,
se oprise, curioasă, deasupra oraşului mutilat.

Din volumul PEISAJE ŞI ANOTIMPURI
Dde RODICA ELENA LUPU
Editura ANAMAROL

4 martie 1977, ora 21:22 Un cutremur cu o magnitudine de 7,2 pe Richter a zguduit Romania. O zi de primăvară se încheia teribil: peste mii de oameni morţi, zeci de mii raniţi şi zeci de mii de clădiri prabuşite. Unii au trecut prin coşmarul vieţii lor după ce au stat nu zeci, chiar zile şi nopţi sub dărâmături.


15 comentarii:

  1. IMPRESIONANT POEM, SINCERE FELICITARI. AU TRECUT 40 DE ANI DE LA MARELE CUTREMUR. CU STIMA!

    RăspundețiȘtergere
  2. A fost ingrozitor, Doamna ocroteste-i pe români!

    RăspundețiȘtergere
  3. AM AFAT TOTUL DE LA PARINTI! DOAMNE FERESTE-NE DE ASTFEL DE TRAGEDII!

    RăspundețiȘtergere
  4. Ingrozitor! Doamne fereste-ne de asa o tradedie!

    RăspundețiȘtergere
  5. INGROZITOR, DOAMNE FERESTE-NE DE ASTFEL DE CATASTROFE!

    RăspundețiȘtergere