marți, 31 mai 2016

LA DRUM DE SEARĂ de RODICA ELENA LUPU



Intrarea în sala caselor de bilete a gării centrale, din Ploieşti, prin jumătatea deschisă a uşilor, m-a surprins. În locul animaţiei de altădată, acum numai câţiva călători la singurul ghişeu deschis aşteptau cu resemnare, sprijiniţi pe bagaje, sosirea diagramei. Am încercat să maschez surprinderea şi după o privire plină de uimire în jurul sălii, m-am îndreptat spre ghişeu. Pe o foie de hârtie agăţată într-un colt se menţiona şi rapidul de Suceava cu care urma să merg spre Moldova. Mai aveam douăzeci de minute şi pentru a ajunge la peronul nr. 4 am preferat să folosesc trecerea peste linii, în locul pasajului subteran. Inspiraţia a fost salvatoare; ajuns în dreptul intrării spre pasaj imaginea deprimantă a scărilor de coborâre şi mirosul înecăcios m-au lovit puternic.  
Doi tigănuşi se alergau pe scări şi chihoteala lor reverbera cu ecou prelungit în lungul pasajului. M-am oprit ca la un semnal, fără voinţa mea, chiar la capătul de linie unde urma să sosească rapidul. Lăsând bagajele jos am ridicat privirea. Stâlpii de susţinere nu mai aveau tencuială, păreau ca după un bombardament, iar pe resturile din coşul de gunoi picat jos, doi câini se băteau.  
Era timpul ca rapidul să sosească, dar difuzoarele staţiei transmiteau cu întreruperi un zgomot pe diferite tonalităţi sugrumate. Într-un târziu s-a anunţat sosirea lui cu menţiunea "întârziat" şi după o pauză, numerotarea vagoanelor, începând de la locomotivă. Am fost norocos. Vagonul cu numărul menţionat pe bilet s-a oprit chiar în dreptul meu. M-am suit, trăgând cu greu geamantanul după marginea scării. Am înaintat spre mijlocul vagonului căutând cu privirea numărul locului. Compartimentul avea uşa deschisă şi în dreptul geamului pe culoar un bărbat cu structură atletică, cu părul alb, adus puţin de spate, îşi fuma ţigara din care mai rămăsese doar chiştocul. Înainte de a-l duce la gură, îl strivea cu un tic nervos între degete. Mi-a făcut loc să intru în compartiment; aruncând chiştocul pe fereastră, a intrat şi el aşezându-se vizavi de mine.  
-A mers foarte încet trenul, parcă ar fi personal... Mergeţi departe? s-a introdus dumnealui.  
-Nu, circa două ore, am răspuns eu.  
-Eu merg la Suceava, a continuat, simţind nevoia să se destăinuiască cuiva. Am înmormântat ultima mea soră. M-a ajutat mult. A fost necăsătorită şi-şi iubea mult nepoţii. După o pauză, a continuat: N-am bănuit vreodată în viaţa mea, ca după patruzeci de ani de muncă să te îngropi în sărăcie. Cu pensia mea abia îmi plătesc impozitele, iau lemne de foc şi mâncare la lighioanele curţii. Mai marii ţării nu mai vor să ştie de noi. Cu ce ne-am ales după revoluţie este libertatea de a vorbi, că tot nu te aude nimeni.  
-Poate votaţi pe cine trebuie în iunie, l-am provocat.  
-Păi eu votez cu... Nu vă pot spune, votu-i secret, nu? Suntem o comună cu primar..., dar ce folos... Ţărişoara noastră... O floare într-un lan de torţel. Lumea nu s-a deşteptat domnule! Pe unde am fost acum am încercat să le schimb convingerile, dar ei mi-au spus gluma cu tânţarii: Un tâlhar a fost legat de un copac şi lăsat să fie mâncat de ţânţari. După mai multe zile a fost găsit de nişte trecători, care au încercat să-l salveze, alungând ţânţarii. Osânditul sleit de puteri i-a rugat: "Lăsaţi-i tot pe ei, ăştia barem sunt sătui."  
A urmat o tăcere îndelungată, apăsătoare... Urma staţia unde schimbam trenul. Privirile noastre s-au întâlnit... El a oftat. S-a oferit să mă ajute spre ieşire. Am coborît din tren şi luând bagajul din mâna lui, ne-am luat rămas bun.  
Vorbele lui m-au urmărit mult timp: „O floare într-un lan de torţel”.  


Din volumul LUME MULTĂ, OAMENI PUŢINI  
de Rodica Elena LUPU  
Editura ANAMAROL, 2016  

sâmbătă, 28 mai 2016

TOTUL VA FI O.K.! de Rodica Elena LUPU




Accident, s-a sinucis, asasinat?  
Din presă, de pe micile ecrane  
atât, numai atâta ne-a fost dat,  
nimica despre morţii din spitale.  

Dezinfectanții diluaţi - la "timp"  
au fost descoperiţi dar nu total,  
că firmele sunt multe dar nu-i chip  
să te atingi de ele tam-nesam.  

Se tem, se tem ca dracu' de tămâie  
să cerceteze cazul anchetat  
de jurnalişti la televiziune  
iar omul a fost iute-nmormântat.  

Strong subiect să nu adoarmă țara!  
Mai este-o săptămână românaşi  
iar dorul ne-a cuprins acuma vara  
să dăm fuga la vot, parc-am fi arşi.  

Du-te la vot, de ce lor să le pese  
de hoţi, de al strămoşilor hotar?...  
Numărătoarea? Ei ştiu cine iese,  
nu au nevoie de un gospodar.  

În Schengen? Noi suntem în Europa,  
de-aşa ceva habar n-au ei,  
cu-analfabeţi, cu cei care nu ştiu  

s-a rezolvat! Totul va fi, O.K.!  

de Rodica Elena LUPU
din volumul  SOLITAR
Editura ANAMAROL, 2017

http://confluente.ro/rodica_elena_lupu_1464428647.html


miercuri, 25 mai 2016

CARMEN - Antologie lirică, volumul I - Editura ANAMAROL 2016

Confluenţe Literare : CARMEN - Antologie lirică, volumul I - Editura ANAMAROL 2016: CARMEN - Antologie lirică, volumul I - Editura ANAMAROL 2016



Editor, tehnoredactare, coperta Rodica Elena LUPU

Carmen... Poezia este un mănunchi de crâmpeie de gânduri care se răstălmăcesc în armonie dând unitate şi sens. Ea se naşte din meditaţie, care este o însuşire, şi intuiţie care este un talent. Oamenii pot să mediteze dar puţini sunt inspiraţi.
(...)

Rodica Elena LUPU


ISBN GENERAL: 978-606-640-165-5
ISBN: 978-606-640-166-2

821.135.1-1

Copyright Editura ANAMAROL, 2016
© Toate drepturile rezervate

sâmbătă, 21 mai 2016

Confluenţe Literare : NOU LA EDITURA ANAMAROL - editor RODICA ELENA LUPU - AMINTIRI DIN PARADIS de RADU CÂRNECI

Confluenţe Literare : NOU LA EDITURA ANAMAROL - editor RODICA ELENA LUPU - AMINTIRI DIN PARADIS de RADU CÂRNECI: NOU LA EDITURA ANAMAROL - editor RODICA ELENA LUPU - AMINTIRI DIN PARADIS de RADU CÂRNECI



Editor RODICA ELENA LUPU

Poetul iubirii, eseist, traduător, jurnalist literar, RADU CÂRNECI s-a născut la 14 Februarie 1928, ... 
(vezi Confluente literare)

vineri, 20 mai 2016

EDITOR RODICA ELENA LUPU- EDITURA ANAMAROL: CEZARINA ADAMESCU - ADRIAN ERBICEANU - IN CĂUTAREA TINEREŢII FĂRĂ BĂTRÂNEŢE

Confluenţe Literare : ADRIAN ERBICEANU - IN CĂUTAREA TINEREŢII FĂRĂ BĂTRÂNEŢE: ADRIAN ERBICEANU - IN CĂUTAREA TINEREŢII FĂRĂ BĂTRÂNEŢE


EDITOR / TEHNOREDACTARE / COPERTA / RODICA ELENA LUPU 
  
Adrian Erbiceanu este Poet în toată puterea şi frumuseţea acestui cuvânt. Autorul nu s-a mulţumit doar cu „vagi insinuări de fapte / Inadvertent trasate pe hârtie, / De-o mână care a crezut că scrie / În plină zi, ca să le şteargă-n noapte” (TREPTE) – ci sub imboldul sufletesc care nu-i dă pace, dar mai ales „de teamă / Că n-o să ştie nimeni cum te cheamă” şi de „adânca sete / de adevăr” care „tăcerea ţi-o destramă” – s-a dedicat întru totul Poeziei, convins că ea o să-i confere locul de cer predestinat celor aleşi. 
  
(...) 
  
Cezarina ADAMESCU 
  
Editura ANAMAROL, 2016 

Prin ART BY FUEGO - ARTĂ PENTRU SUFLET - PAUL SURUGIU-FUEGO, a fost alături de RODICA ELENA LUPU

http://artbyfuego.ro/art-by-fuego-sprijina-proiectele-culturale-ale-scriitoarei-rodica-elena-lupu/

 

(...) În ani a colaborat cu Paul Surugiu la mai multe texte și emisiuni, iar el, prin ART BY FUEGO, a fost alături de Rodica. Astfel, inițiativa aceasta a susținut editarea ultimelor volume din antologiile de proză și poezie, în care apar nume importante ale scenei literare dar și tineri talentați. Rodica Elena face același lucru ca și ART BY FUEGO, susținând și sprijinind valorile. Ea a editat și a dat șansa unor artiști uitați să apară din nou, iar lumea să-i citească. A încurajat și încurajează tinerii ce au condei și crede că salvarea lumii e în artă. (...)

 


marți, 17 mai 2016

Confluenţe Literare : EXPOZIȚIE DE PICTURĂ PAUL SURUGIU – FUEGO – FLORI DE ROUĂ

Confluenţe Literare : EXPOZIȚIE DE PICTURĂ PAUL SURUGIU – FUEGO – FLORI DE ROUĂ: EXPOZIȚIE DE PICTURĂ PAUL SURUGIU – FUEGO – FLORI DE ROUĂ





EXPOZIȚIE DE PICTURĂ PAUL SURUGIU – FUEGO – FLORI DE ROUĂ 
= comunicat de presă = 
În perioada 1 – 10 iunie 2016 va avea loc prima expoziție de pictură a artistului Paul Surugiu-Fuego, denumită „FLORI DE ROUĂ”, la Casa de Licitații GOLDART din București.
În premieră, interpretul Paul Surugiu își prezintă operele într-un cadru special, demonstrând astfel că nu doar muzica este cea care-l recomandă. Arta plastică reprezintă pentru el un nou mod de exprimare și o posibilitate concretă de a ajuta. În luna octombrie 2015 lansa proiectul „ART BY FUEGO-ARTĂ PENTRU SUFLET”, o inițiativă ...(vezi Confluente literare)

Editor / Tehnoredactare / Coperta RODICA ELENA LUPU - EDITURA ANAMAROL, Bucureşti, 2016 - ILUZII de ELISABETA PREDA - Carte apărută cu sprijinul ART BY FUEGO - ARTĂ PENTRU SUFLET - PAUL SURUGIU-FUEGO




Editor/Tehnoredactare RODICA ELENA LUPU
Coperta: RODICA ELENA LUPU

AMINTIRI

Bătrân caiet cu scoarţe groase
Te-am regăsit în debara
Când nici habar nu mai aveam
De existenţa ta.
Pe filele îngălbenite
E slova limpede, sprinţară
Supusă clipei de ispite
Ce viaţa mea o înstelară.

Şi te respect, bătrân caiet
Ce mi-ai fost tainic confident –
Dar nu te plâng, te ard în gând
Şi te ascund într-un cuvânt.

din volumul ILUZII, de ELISABETA PREDA
Editura ANAMAROL, 2016

luni, 16 mai 2016

Editor RODICA ELENA LUPU - nou la editura ANAMAROL volumul de sonete INSEMNELE NOPŢII, de ADRIAN ERBICEANU



Editor RODICA ELENA LUPU
..............
Din volum:
Sonetul

Risipitori, ca tot ce stă sub soare,
Ni-e tihna tot mai prinsă în arsură,
Un zbor de ne-ncetată aventură,
Un vis în vis; o tainică chemare.

De câte ori, încinși de-alergătură,
Ne revoltăm, cuprinși de-nfiorare,
La văzul bărcii - prag către uitare -
C-un ban, zălog, ca ultimă procură,

Zadarnic invocăm străvechea Lege,
Anume ziduită în cofrete,
Să n-o mai poată nimeni s-o dezlege.

Dar când simțim chemarea de "pecete",
E timpul copt de a ne reculege
Și de-a ne răzbuna, scriind Sonete!



sâmbătă, 14 mai 2016

CINCI MINUTE ŞI ATÂT de RODICA ELENA LUPU



Sunt la Tribunal, dar aşa din curiozitate. Să văd şi eu ce mai e pe aici. Şi văd, lume multă, oameni puţini!  
Cum stă oare ea aici cu el alături?  
Şi copilul unde o fi în acest moment?!  
Îl aruncă de la unul la altul ca pe o păpuşă de cârpă?  
Înţeleg însă că nici nu s-a pus problema să i-l ia cineva pe copil. Ea l-a vrut şi l-a obţinut imediat, definitiv şi irevocabil.  
Pe ea o cunosc foarte bine de ani de zile. Ce şi-or fi spus nou? Nici nu m-a chemat să-i fiu martor. Dar m-aş fi dus?  
Îmi povestise că totul a fost foarte scurt.  
Ce uşor e să-l laşi pe copil fără tată! Cinci minute şi gata!  
Noi de o parte şi tu de cealaltă.  
Cum poţi să-i împarţi în două identitatea? El e tatăl lui în vecii-vecilor! Şi ce dacă nu mai e într-un certificat de căsătorie? Hârtii!  
Înţeleg că prin unele ţări nu mai vor să se căsătorească la starea civilă. Se căsătoresc singuri. Se mută împreună, le spun tuturor că sunt împreună şi apoi le spun tuturor că nu mai sunt împreună. De ce să vină un avocat să se înfiltreze, să ştie şi să împartă averea lor?  
La început nu le-am dat dreptate, dar pe masură ce am înţeles ce-i cu procesele am trecut de partea lor. Îţi ţine de cald hârtia prin care poţi demonstra că ai trecut, la un moment dat, pe numele lui sau al ei în unele cazuri?  
Îmi amintesc de un tinerel, ce se îndrăgostise lulea de Floarea, unul pe care-l chema Raţă. Voia să o ia de nevastă urgent, însă ei nu-i trecea nici prin gând.  
-Dacă vrei trec pe numele tău! îi propusese acesta disperat.  
-Nu, deocamdată nu sunt pregătită pentru căsătorie, a reuşit ea să-l convingă şi peste câteva zile nu mai erau împreună.  
Mare brânză, domnule Raţă! Dumneata crezi că dacă-ţi schimbi numele eşti mai bun? Tot o pasăre comună rămâi. A, dacă te chema Lebădă era altceva! Dar nu cred că pe prietena mea o interesa asta. Ea l-a iubit pe nepotul doctorului din sat, în adolescenţă! Rupea podelele pe la căminul cultural cu el! Şi cum avea în copilărie doi obraji bucălaţi, ca două mere Ionathan, de o parte şi de alta a nasului ei puţin cam mare, ca al bunicii după tată, vă imaginaţi cum arăta după o învârtită ce dura câteva minute? Dar el fusese dragostea ei! Nici nu durase cine ştie ce, dar schimbând-o cu altă fată din sat, ea devenise geloasă, singura dată în viaţă. De ce? Nu ştiu, că doar nu era rupt din soare. Asta e părerea mea. Ea însă îl vedea ca pe Făt-Frumos. Nu-i frumos ce-i frumos, îi frumos ce-ţi place!  
De gustibus, non est disputandum.  
Floarea era mai mare decât mine cu trei ani şi nu avusese o viaţă grea în copilărie. Părinţii ei deveniseră mai înstăriţi şi-i îndepliniseră dorinţele mult mai mult decât mi le-au îndeplinit mie părinţii. Mama ei dorea să o vadă profesoară în sat, ca să rămână în casă cu ea. Eu nu! Eu doream să plece din sat, cu orice chip. Dacă ar fi vrut să se întoarcă mai târziu, foarte bine. Dar nu înainte de a vedea lumea. De a vedea cât e de mare lumea şi dincolo de munţii Carpaţi şi dincolo de Dunăre şi de Marea Neagră. Nu departe de noi era satul în care s-a născut Aurel Vlaicu. Şi de ce să nu zboare şi ea?!  

CINCI MINUTE ŞI ATÂT
din volumul LUME MULTĂ, OAMENI PUŢINI
de Rodica Elena LUPU
Editura ANAMAROL, 2013
ISBN: 978-606-640-060-2
© Toate drepturile rezervate

vineri, 13 mai 2016

VOI TRĂI... VIVIRÉ - de Rodica Elena LUPU


VOI TRĂI...  

O voi lua de la capăt  
Aşa îmi spuneam. Ştii.  
De mâine…viitorul...  
Voi face sport, voi trăi, voi iubi. Voi?  
Acum e doar o perioadă de tranziţie…  
Ştii. Repetiţia. Preludiul.  
Totuşi, unii oameni mor firavi. Nu noi!  
Libertatea supremă e o temniţă.  
Trecutul o oglindă care stă cu spatele.  
O locomotivă. Oamenii fug  
să o ia de la capăt.  
Uneori ameţesc,  
am o stare confuză de slăbiciune -  
Am să fac sport.  
Voi fi puternic.  
Zilele trecute am rămas ştirb  
Mă simt bătrân. Urât.  
O alveolă goală  
Ecouri. Un inorog rătăcit  
Iluzia dragostei  

Desigur, şansa mediocrităţii:  
Voi iubi, voi citi, sigur că da,  
Voi fi cult şi slab, copleşit  
de bolile singurătăţii.  
Dar ce voiam să spun?  
A da!  
Voi trăi... totuşi.  

VIVIRÉ  

Empezaré de nuevo.  
Así me decía yo. Lo sabes ¿no?  
A partir de mañana… el futuro.  
Practicaré deportes, viviré, amaré ¿qué más haré?  
Ahora atravieso una transición.  
Entiendes. El preludio. La repetición.  
Hay personas que se mueren débiles. Nosotros no!  
La libertad suprema es una prisión.  
El pasado… un espejo colocado al revés.  
Una locomotora. La gente está corriendo  
Para empezar otra vez.  
A veces creo que me estoy mareando  
Tengo un estado confuso de debilidad.  
Pero practicaré cualquier deporte  
Y estaré fuerte.  
Los días pasados se me cayó un diente  
Me siento feo y aun vejete.  
Un alvéolo se me quedó hueco.  
Un monoceronte. Y el eco.  
El marfil de cierta afectividad.  
Amaré, leeré, claro que sí  
Débil y culto seré, como fui,  
Abrumado por las llagas de mi soledad.  
Pero ¿qué decía?  
Ah, sí.  
No obstante, viviría.  

Traducere in limba spaniolă  
Prof. univ. dr Elena BĂLAN OSIAC  

VOI TRĂI, de Rodica Elena LUPU  

din volumul CÂT MAI E VREME
Editura ANAMAROL, 2010 
ISBN: 976-606-8049-34-2  
© Toate drepturile rezervate  

marți, 10 mai 2016

NOU LA EDITURA ANAMAROL - ALTE CĂRŢI ALE PRIETENILOR MEI, de ION BRAD

Confluenţe Literare : NOU LA EDITURA ANAMAROL - ALTE CĂRŢI ALE PRIETENILOR MEI, de ION BRAD: NOU LA EDITURA ANAMAROL - ALTE CĂRŢI ALE PRIETENILOR MEI, de ION BRAD



Editor RODICA ELENA LUPU
Coperta MARIANA SORESCU

Scriitorul Ion Brad promovează creatori din toate domeniile: poezie, roman, proză scurtă. În plus, e un bun ambasador al culturii şi civilizaţiei româneşti, sfinţind locul pe care şi l-a ales, cu frumoasa limbă moştenită şi cu însuşi sufletul său în care încape o ţară. România, ţara dragă, leagăn al fiinţei pentru neamul ce-l trăim în versuri şi în cânt de dor, de jale şi de neputinţă, oare când o să-nţelegem că ne-am născut spre a ne dărui în file de timp nemuritoare...
(...)
vezi Confluente literare

Rodica Elena Lupu 

CARTEA VIEŢII - versuri, recită, Rodica Elena LUPU





duminică, 8 mai 2016

CLIPA...de Rodica Elena LUPU

Confluenţe Literare : CLIPA...: CLIPA...


De mic copil îmi plăcea să observ oamenii mari şi simţeam repede când cineva avea vreun interes pentru mine. Cum zicea bunica: „Să îţi scoată Dumnezeu în cale oameni buni” sau „Dumnezeu te ajută prin oameni, nu te ia el de mână să îţi arate ce să faci.”

(Vezi Confluenţe Literare) 

din volumul LUME MULTĂ, OAMENI PUŢINI
de Rodica Elena LUPU
Editura ANAMAROL, 2013

sâmbătă, 7 mai 2016

ARS LONGA?! - de Rodica Elena LUPU



M-am aplecat spre scrisu-ţi  
În pumni ţinând răbdarea  
Şi-am căutat să-ţi aflu  
Şi crezul şi chemarea.  
  
Am vrut să văd ce arde  
În sufletu-ţi mocnit,  
Doar rătăciri în vatră  
Şi pulbere-am găsit!  
  
Sunt fraze şi expresii  
Ciudate şi banale  
Ades idei umflate,  
Pe dinăuntru goale.  
  
Angoase şi morbide  
Voit sofisticate  
De unde-atâta lipsă  
De-obraz, luciditate?  
  
Scrii ce te taie mintea  
Prin cap ce îţi trăzneşte  
Tu, dacă scrii în versuri,   
Nu scrii şi-n româneşte?  
  
Că cercuri în cenacluri  
Ca vânătorii staţi  
Şi ce scorniţi... ca dânşii  
La fel... aplaudaţi?  
  
Vrei ca să arzi amice,  
Dar vrerea ţi-i ostilă...  
Dacă nu ai ce arde,  
Degeaba porţi feştilă!   

De Rodica Elena LUPU, din volumul HAOS, 
Editura ANAMAROL, 2010

luni, 2 mai 2016

RODICA ELENA LUPU - NURNBERG - LANSARE CĂRŢI



LANSARE CĂRŢI:
CLIPA POEZII
VIS ÎMPLINIT - DIN COLECŢIA - TAINELE MĂRII NU SE CUNOSC DE PE MAL
de RODICA ELENA LUPU
Editura ANAMAROL