Powered By Blogger

miercuri, 25 februarie 2015

PISICUŢA, versuri ANA-MARIA STOICAN




PISICUŢA

Cu fundiţă prinsă-n păr
Şi la gât la fel
Pisicuţa e atentă
La micuţul şoricel

Toată ziua îl aleargă,
Dar când să-l înhaţe
Şmecherul se-ascunde
Şi n-are ce-i face.

Are multă energie 
Şi o ştie păcăli
De aceea pisicuţa 
Îl pândeşte zi de zi.

Cu răbdare ştie ea
Că le faci pe toate
Şi-ntr-o zi cu siguranţă
Şoricelul îl înhaţă...

Din volumul VISE ÎMPLINITE
de Ana-Maria STOICAN
Editor/Tehnoredactare, Rodica Elena LUPU
Editura ANAMAROL


GLASUL IUBIRII - versuri si montaj RODICA ELENA LUPU


duminică, 22 februarie 2015

FERESTRE COLORATE- Antologie lirică - de RODICA ELENA LUPU

Confluenţe Literare : FERESTRE COLORATE: FERESTRE COLORATE


Editor RODICA ELENA LUPU, coperta RODICA ELENA LUPU

O invitaţie la lectură

După volumele sale de versuri anterioare (Voi trăi... Clipa, Autoportret, Cu în-ce-ti-ni-to-rul, Haos, Cât mai e vreme, Între anotimpuri şi altele) apreciate de regretatul poet şi eseist Octavian Paler, ca şi de maestrul Radu Cârneci, era vremea ca doamna Rodica Elena Lupu să le reunească atent, să aleagă lamura lor, să adauge o bogată recoltă recentă şi să dea la lumină, astfel, apărând această admirabilă antologie, frumos şi potrivit intitulată „Ferestre colorate”.
Titlul ne indică atât varietatea lor, cât şi luminile proiectate de poetă asupra lumii interioare, cât şi a realităţilor din jurul ei.
Din interior, nimic nu lipseşte. Tot ce e omenesc ne răsare în faţă. De la naştere până la moarte, trecând prin toate experienţele vieţii, legate între ele prin sentimentul dominant al iubirii. O căutare perpetuă, întâlnim şi despărţiri, fericirea şi nefericirea, care sparg monotonia vârstelor şi anotimpurilor. O metaforă a fenomenului o găsim în această Scară cu flori:

Urcăm cu inima uşoară
Cu-n trup care-a crescut treptat
Purtând în spate trista scară
A tot ce-a fost şi am uitat.

Ne avântăm pe calea înaltă
Purtând doar clorofila-n gând
Şi-apoi cu floarea laolaltă
Ne pomenim visând, cântând.

Iar când se-aprind din noapte zorii
Şi nu mai ştim ciopli lumina,
Alunecăm pe scara florii
Luând în braţe rădăcina.

Şi tot aşa, dintr-un poem mai amplu
Amintiri,
aceste strofe revelatoare:
Am luptat pentru amintiri,
Le-am împletit în ghirlande
În ele se-ngeamănă
căldura unui dulce glas,
culoarea unei blânde seri,
o caldă mângâiere
sau rana unei despărţiri.

Nu mai suntem decât aşteptare
Ca să treacă timpul înşirăm gânduri,.
Dorul e focul ce arde speranţele
dorinţele, durerile...
Cenuşa ce rămâne...

Doar prin amintiri, zice poeta, prin ele pot crede:
Că iubirea-i anotimpul
de veghe al destinului.

Frumoasă şi această întrebare De ce?

Iubire, tu
De ce eşti nemiloasă?
De ce mă-ntorci
la primii tăi fiori?
Şi mă priveşti
şi mă măsorI
ca o fereastră nouă 
de la casă...
Iubire, tu...
Pedeapsă luminoasă...

Tot de lumea aceasta interioară, ca la alţi poeţi ardeleni, ne întâlnim cu Casa părintească, Nu am utat, Bunicul şi bunica şi duioşia din Iubită mamă:
Nu te-am uitat, nu te-oi uita,
Prin vis te chem, iubită mamă,
Să te întorci în viaţa mea,
Căci fără tine-mi este teamă.

E-atâta răutate-n lume,
Nu ştiu pământul cum ne ţine,
De-aceea eu te rog anume
De sus să te-ngrijeşti de mine.

Multe, foarte multe alte versuri ar putea fi citate ca să ne convingem că poeta se mişcă atât de firesc în acest univers interior, cu toate tainele şi frumuseţile lui. Şi numai un poet adevărat le poate scoate la suprafaţă fără a le bagateliza.
O altă mare parte din această antologie este reprezentată de lumea dinafară, de istorie şi peisaj, până la elementele mărunte ale cosmosului, cum ar fi simplul contact cu Iarba:
Ascultaţi iarba cum cântă
Înnăuntru, în afară.
Cel care de ea se-ncântă
Niciodată n-o să moară
.

Ce să mai zicem despre acest Peisaj real şi simbolic?!
Tufişuri verzui...
Umbrele negre-ale stâncilor
cad pe pământ...
Câmpuri cu mirişti rostogolite
Reflexe de apă...

Munţii se-nvăluie-n aburi
de-argint strecurat.
Nori nemişcaţi – blocuri metalice –
apasă pe visuri...
Sus, foarte sus,
pe stânca cea mai înaltă
stă atârnat un copac...
Figură de visător...
La picioare, supărat, un torent...
Se-aude plânsetul muntelui...

Şi eu, rătăcind printre toate...

Numai un poet şi pictor modern poate contura un asemenea tablou! Altele asemănătoare sunt intitulate: Pescăruşii, Toamna, Anotimpul ploilor, Înspre asfinţit, Seara, Ploaia,
O nouă zi
etc.
Din când în când, realitatea înconjurătoare e mutată în vis:
Nici un nor împins de vântul dinspre apus
Nu întuneca cerul palid.
Casa se înălţa neatinsă
Ca şi când aş fi părăsit-o în ajun,
Numai grădina urmase legea junglei.

Trandafirii se întovărăşiseră
Cu o grămadă de bălării fără nume,
Plante sărmane, vitregite,
Care se agăţau de rădăcinile lor
De parcă şi-ar fi dat seama de umila lor obârşie.

Tot aşa, asistăm uneori la viziuni caudate ca această Toamnă a tuturor animalelor:
Se pare că oamenii s-au scuturat,
Că oraşul e plin de schelete de cretă,
Că întreg peisajul s-a înfăşurat
Într-un aer subţire cu sticlă de eprubetă.

Se spune că timpul se stinge încet,
Pe cer astronauţi deşurubează stele
Şi că totul doarme perfect,
N-au dat de viaţă pe niciuna din ele.

Ba mai mult, se pare că şi animalele mor
Lăsând locul liber insectelor viitoare
Ce se vor mulţumi cu un cer incolor
În care nicio pasăre n-o să mai zboare.

Alte asemenea viziuni le vedem în Rezervaţie:
Cu braţele ridicate
în semn de victorie,
Un om
pe marginea prăpastiei râzând.
E nebun! E nebun!
ţipă vulturii negri (...)

Sau în Drum închis:
Să vorbim despre altceva,
Despre copaci sau statui,
Despre ceva ce nu se mişcă
Şi nu poate vorbi.

Să facem aluzie doar la realitate
Ca nu cumva realitatea
Să se supere pe noi.(...)

Şi tot aşa, Cu în-ce-ti-ni-to-rul, Pe gazon, Lanţul slăbiciunilor legii, cu trimiteri polemice actuale:
Cei care conduc o ţară
nu respectă Legea.
Cei care fac Legea,
nu respectă Legea.
Cei care păzesc respectarea legii
nu respectă Legea.(…)

Nu este cazul să poposesc mai îndelung  în acest univers real sau închipuit, normal sau straniu, ce naşte Trompete şi păpădii, fiindcă:

Toate acestea au ceva
din umanismul subţire
şi întârziat al tinerilor gânditori
din acest început de veac.
Deşi mulţi vor spune că,

desigur,
asemeni lui El Greco
sufăr de astigmatism ideatic,
tot ce se poate,
dar Zgârîie Norii,
turnul Eiffel,
rachetele,
păpădiile…?

Închei aici această simplă invitaţie la lectura noilor Ferestre colorate ale acestei poete plină de har, ajunsă, evident, la maturitate deplină, stăpână pe toate mişcările care dau originalitate universului
său, cu muzcalităţi interioare, ori revărsate generos, ca să ne cucerească şi să ne încânte.


Ion Brad,
27 Ianuarie 2015

Editura ANAMAROL, 2015

CÂNTĂ UN ARTIST - muzica FUEGO, versuri RODICA ELENA LUPU



Momentul în care  înainte de a începe emisiunea la FAVORIT TV, FUEGO citeste din volumul meu de poezii INTRE ANOTIMPURI, poezia pe care i-am dedicat-o CÂNTĂ UN ARTIST
CÂNTĂ UN ARTIST. versuri RODICA ELENA LUPU, muzică şi interpretare FUEGO

sâmbătă, 21 februarie 2015

NICOLAE DABIJA şi FUEGO, la RADIO VOCEA BASARABIEI





Azi m-am simțit român deplin, pentru că sufletul românesc, cu bune și rele, e unul singur, e o singură voce, și aceea cuprinde, de vrem sau nu, și Basarabia, care simte și trăiește tot în limba română.
Cu bucurie am acceptat invitația Mariei Stoianov la Radio „VOCEA BASARABIEI” din Chișinău. N-am fost singur. Alături de mine a fost academicianul și poetul NICOLAE DABIJA, un spirit simplu în măreția omeniei sale și-a deplinătății artistice. Moldovenii ne-au răsfățat cu laude,dar pe lângă satisfacția de a le face o zi plăcută, am avut onoarea de a vorbi despre bucuria versului, despre felul în care acesta ne îmbracă simțirea.
Pentru Basarabia și pentru voi am lansat două cântece. Noi și speciale spun eu, dar verdictul îl acordați voi. Și pe lângă acestea, am multe alte surprize pentru primăvara aceasta. În cadrul emisiunii, în premieră, puteți asculta piesele „CÂT TRĂIM”, un imn închinat vieții, pe versurile lui Nicolae Dabija, muzica mea și aranjamentul talentatului orchestrator Ivan Linkovskii și „CÂNTA UN ARTIST”, ce are versuri scrise de Rodica Elena Lupu, pe muzica compusă de mine.
Mai jos, puteți asculta în exclusivitate, întreaga emisiune. Aștept ulterior părerea voastră despre piese. SEARĂ LINIȘTITĂ!

IUBITĂ MAMĂ, versuri şi montaj RODICA ELENA LUPU




IUBITĂ MAMĂ
Mamei mele cu toată dragostea

Te-ai dus şi anii au trecut
Plini de dureri şi supărare
Chiar dacă tu mi-ai spus atunci
Că vei veghea a mea cărare.

Nu te-am uitat, nu te-oi uita,
Prin vis te chem iubită mamă
Să te întorci în viaţa mea
Căci fără tine-mi este teamă.

E-atâta răutate-n lume
Nu ştiu pământul cât ne ţine
De-aceea mamă, eu te rog
De sus să te-ngrijeşti de mine...

Nu te-oi uita măicuţa mea
Şi în a mea singurătate
Voi plânge fără să m-auzi
Şi-ţi dau a mele gânduri toate.

Din volumul CÂT MAI E VREME
de Rodica Elena LUPU
Editura ANAMAROL, 2010

vineri, 20 februarie 2015

PORTRET DE DASCĂL, editor Rodica Elena Lupu




PORTRET DE DASCĂL 
  
Ediţia a treia 
  
Editor Rodica Elena LUPU 
  
Conferinţa Naţională 
  
CLASA PREGĂTITOARE 
  
UN DRUM SPRE REUŞITA ŞCOLARĂ 
  
Exemple de bune practici din activităţile şcolare 
  
şi extraşcolare ale cadrelor didactice 
  
din învăţământul primar – clasa pregătitoare 
  
Coordonator Conferinţă 
  
Adriana Piele 
  
Inspector şcolar pentru învăţământ primar 
  
Argument: 
  
Clasa pregătitoare în şcoală, noua viziune didactică propusă de programele şcolare noi la clasa pregătitoare, clasa I, respectiv clasa a II a, nevoia de perfecţionare a cadrelor didactice în direcţia abordării integrate a învăţării, determină preocupări reale din partea acestora pentru formarea competentelor specifice la elevii cuprinşi în clasele pregătitoare. Prezenta sesiune de comunicări ştiinţifice vine în întâmpinarea acestor nevoi, prin prezentarea unor activităţi şcolare şi extraşcolare care fac din clasa pregătitoare un drum spre reuşita şcolară. 
  
(...) 

Editura ANAMAROL, 2015

sâmbătă, 14 februarie 2015

DRAGOBETE... versuri, RODICA ELENA LUPU




DRAGOBETE...

Timpu-şi neagă veşnicia
Şi se-nclină resemnat,
Orele îşi pierd menirea
Şi bat iar în ritm ciudat.

Dragobetele marchează
Primăvara ce urmează,
Belşug, linişte, noroc,
Dragoste, cântec şi joc.

Dragobete, dragobete
Mai săruţi şi astăzi fete,
Ori noi ne-am modernizat
Şi pe tine te-am uitat?

Umbrită de Valentin
Că el este mai blajin
Vine cu occidentalii
Şi ne cheltuieşte banii?

Nu pricep din ce motiv
Românul e aşa naiv
Şi nu te vrea Dragobete
Să le săruţi a lui fete?!

Când tradiţiile noastre
Ştim cu toţii că-s frumoase
De ce nu le preţuim
Şi-altele sărbătorim?

Dragobetele adună
Băieţi, fete împreună,
Iubirea-i la ea acasă
Sărbătoarea-i românească.

Dragobete, dragobete
Sărută şi astăzi fete!
Tu eşti sărbătoatea noastră,
Te primim cu drag în casă!

Din volumul ÎNTRE ANOTIMPURI
de Rodica Elena Lupu
Editura ANAMAROL, 2011



joi, 12 februarie 2015

SCARA CU FLORI, de RODICA ELENA LUPU



SCARA CU FLORI

Urcăm cu inima uşoară
Cu-n trup care-a crescut treptat
Purtând în spate trista scară
A tot ce-a fost şi am uitat.

Ne avântăm pe calea înaltă
Purtând doar clorofila-n gând
Şi-apoi cu floarea laolaltă
Ne pomenim visând, cântând.

Iar când se-aprind din noapte zorii
Şi nu mai ştim ciopli lumina
Alunecăm pe scara florii
Luând în braţe rădăcina.

Din volumul FERESTRE COLORATE
Antologie lirrică, de Rodica Elena Lupu
Editura ANAMAROL, 2015


marți, 10 februarie 2015

PUMNUL ŞI PALMA, vol. 3 CARIATIDELE , de Dumitru Popescui. editor Rodica Elena Lupu




PUMNUL ŞI PALMA
ROMAN 3 CARIATIDELE, de DUMITRU POPESCU
ediţia a doua
Editor/ Tehnoredactare RODICA ELENA LUPU
Coperta RODICA ELENA LUPU


Culegere text ediţia a doua NINETA POPESCU


prima ediţie a apărut în anul 1982



Efectuate cu onestitate sub regimul etic al indicaţiei marelui Mihail Kogălniceanu, lectura, critica şi judecata noastră vor avea mereu în vedere “cartea, iar nu persoana”: din acest punct de vedere, ciclul romanesc “Pumnul şi palma” al lui Dumitru Popescu îşi justifică şi menţine deplina inamovibilitate artistică.
Elocvenţa romanului politic sugerează o victorie: victoria literară a unui “învins”. O victorie plină de avertismente ce îşi menţin o vie actualitate într-o lume care mereu se trezeşte din coşmar cu libertatea pe cap… 
                                                                                                             C. Stănescu


ISBN general: 978-606-640-108-1                            


ISBN: 978-606-640-107-4

Editura ANAMAROL, 2015

duminică, 8 februarie 2015

PUMNUL ŞI PALMA, volu. 2 SOLDAŢII, de Dumitru Popescu, editor Rodica Elena Lupu



PUMNUL ŞI PALMA
ROMAN  2 SOLDAŢII, de DUMITRU POPESCU
ediţia a doua

Editor/ tehnoredactare RODICA ELENA LUPU
Coperta RODICA ELENA LUPU
Culegere text ediţia a doua NINETA POPESCU
prima ediţie a apărut în anul 1981

Transmisibile, neliniştea şi înstrăinarea ce apasă o comunitate în criză acută de socialitate şi comuniune îşi lasă urmele şi vânătăile în protagoniştii romanului ce vin şi revin în tot ciclul frescei politice a lui Dumitru Popescu. 
Eroii aceştia ca Manole Suru, Vladimir Cernea ori Sergiu Harnagea, parvenitul superior, prin specializare şi inteligenţă, aduc şi poartă, reamintindu-ni-le, “bolile” reversibile ale lumii pe care o croiesc.
Analist pătrunzător şi subtil de “cazuri” nerezistente la infecţia ireductibilă şi nevindecabilă a puterii, scriitorul introduce, îmbogăţind-o, în galeria personajelor din literatura română câteva figuri reprezentative şi memorabile ale unei societăţi “groaznic de definitivate” (G. Lukacs) prin care cu toţii am trecut.
                    
      C. Stănescu


ISBN general: 978-606-640-108-1
ISBN: 978-606-640-106-7    
Editura ANAMARL, 2015